Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru sofistic─â

SOF├ŹSTIC, -─é, sofistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre ra╚Ťionamente, teorii etc.) ├«ntemeiat pe sofisme; p. gener. (despre afirma╚Ťii, argumente etc.) fals, eronat. 2. S. f. Denaturare (inten╚Ťionat─â) a unui silogism, a unui ra╚Ťionament, a unei afirma╚Ťii, adesea cu scopul de a ├«n╚Öela; argumenta╚Ťie fals─â. ÔÇô Din fr. sophistique, lat. sophisticus.
SOFISTIC├ü, sofistichez, vb. I. Tranz. 1. A folosi ├«n mod con╚Ötient ra╚Ťionamente false, care denatureaz─â adev─ârul. 2. A da un caracter c─âutat, artificial, complicat sau pre╚Ťios. ÔÇô Din fr. sophistiquer.
SOF├ŹSTIC, -─é, sofistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre ra╚Ťionamente, teorii etc.) ├Äntemeiat pe sofisme; p. gener. (despre afirma╚Ťii, argumente etc.) fals, eronat. 2. S. f. Denaturare (inten╚Ťionat─â) a unui silogism, a unui ra╚Ťionament, a unei afirma╚Ťii, adesea cu scopul de a ├«n╚Öela; argumenta╚Ťie fals─â. ÔÇô Din fr. sophistique, lat. sophisticus.
SOFISTIC├ü, sofistichez, vb. I. Tranz. 1. A folosi ├«n mod con╚Ötient ra╚Ťionamente false, care denatureaz─â adev─ârul. 2. A da un caracter c─âutat, artificial, complicat sau pre╚Ťios. ÔÇô Din fr. sophistiquer.
SOF├ŹSTIC, -─é, sofistici, -e, adj. (Despre ra╚Ťionamente, teorii etc.) ├Äntemeiat pe sofisme; fals, eronat.
SOF├ŹSTIC─é s. f. Folosire premeditat─â a unor ra╚Ťionamente false, prin care se denatureaz─â adev─ârul. Filozofia... se nume╚Öte ├«ns─â sofistic─â c├«nd ├«ncurc─â ╚Öi ascunde adev─ârul. GHICA, A. 693.
sof├şstic adj. m., pl. sof├şstici; f. sof├şstic─â, pl. sof├şstice
sofisticá (a ~) vb., ind. prez. 3 sofisticheáză
sof├şstic─â s. f., g.-d. art. sof├şsticii
sof├şstic adj. m., pl. sof├şstici; f. sg. sof├şstic─â, pl. sof├şstice
sofistic├í vb., ind. prez. 1 sg. sofistich├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. sofistiche├íz─â
sof├şstic─â s. f., g.-d. art. sof├şsticii
SOF├ŹSTIC adj. (├«nv.) sofisticesc. (Ra╚Ťionament ~.)
SOF├ŹSTIC, -─é adj. (Despre judec─â╚Ťi) Bazat pe un sofism; fals, eronat. [< fr. sophistique, gr. sophistikos].
SOFISTICÁ vb. I. tr. 1. A face sofisme; a falsifica, a complica. 2. (Liv.) A arăta mult rafinament; a se purta nenatural. [Cf. fr. sophistiquer, it. sofisticare].
SOF├ŹSTIC─é s.f. Folosirea ├«n discu╚Ťie sau ├«n demonstra╚Ťii a unor ra╚Ťionamente gre╚Öite ╚Öi a sofismelor cu scopul de a denatura adev─ârul. [< fr. sophistique].
SOF├ŹSTIC, -─é I. adj. (despre judec─â╚Ťi) bazat pe un sofism; fals, eronat. II. s. f. 1. folosirea ├«n discu╚Ťie sau ├«n demonstra╚Ťii a unor ra╚Ťionamente gre╚Öite ╚Öi a sofismelor, cu scopul de a denatura adev─ârul. 2. arta ╚Öi orientarea filozofic─â a sofi╚Ötilor. (< fr. sophistique, lat. sophisticus)
SOFISTICÁ vb. tr. 1. a face sofisme; a falsifica, a complica. 2. a arăta mult rafinament; a se purta nenatural. (< fr. sophistiquer)
SOF├ŹSTIC ~c─â (~ci, ~ce) Care con- stituie un sofism; de natura sofismului. Ra╚Ťionament ~. /<ngr. sofistik├│s, lat. sophisticus, fr. sophistique
A SOFISTIC├ü ~ch├ęz tranz. A da un caracter artificial; a complica (inutil) ceva. /<fr. sophistiquer
SOF├ŹSTIC─é f. 1) Art─â a sofi╚Ötilor greci. 2) Modalitate de ra╚Ťionare, bazat─â pe sofisme; argumentare fals─â. /<ngr. sofistik├│s, lat. sophisticus, fr. sophistique
sofistic a. 1. de natura sofismului: ra╚Ťionament sofistic; 2. care face uz de sofisme: scriitor sofistic.
sof├şstic, -─â adj. (vgr. sophistik├│s). Dc natura sofizme─ş: ra╚Ťionament sofistic. Care face uz de sofizme: scriitor sofistic. Sf. Mi╚Öcare de g├«ndire care, ├«n vechile ora╚Öe grece╚Öt─ş, ma─ş ales la Atena, era reprezentat─â de sofi╚Öti. Adv. ├Än mod sofistic.
*sofistich├ęz, a -c├í v. tr. (d. sofistic; fr. sophistiquer). Falsific pin sofizme.
SOFISTIC adj. (├«nv.) sofisticesc. (Ra╚Ťionament ~.)

Sofistic─â dex online | sinonim

Sofistic─â definitie

Intrare: sofistic
sofistic adjectiv
Intrare: sofistic─â
sofistic─â substantiv feminin
Intrare: sofistica
sofistica verb grupa I conjugarea a II-a