SOFÁ, sofale,
s. f. Divan îngust, de obicei cu un căpătâi mai ridicat. – Din
tc. sofa. ȘOFÁ, șofez,
vb. I.
Intranz. A conduce un automobil. – Din
șofer (derivat regresiv).
SOFÁ, sofale,
s. f. Divan îngust, de obicei cu un căpătâi mai ridicat. – Din
tc. sofa. ȘOFÁ, șofez,
vb. I.
Intranz. A conduce un automobil. – Din
șofer (derivat regresiv).
SOFÁ, sofale,
s. f. Mobilă asemănătoare cu un divan, cu un căpătîi mai ridicat, îmbrăcată în stofă.
V. canapea. Eminescu și-a glorificat în repetate rînduri sofaua roșie, masa de brad, cum a cîntat codrul sau teii de la Ipotești. CĂLINESCU, E. 152. Raiul nostru se compunea din cinci-șase camere, bogat mobilate, pline de sofale, de covoare țesute în casă, de oglinzi și de fel de fel de odoare. GALACTION, O. I 328. Pe sofaua din colț, locul de onoare în casă, ședea Elvira. REBREANU, I. 96. – Variantă:
sófă (EMINESCU, O. I 42)
s. f. sofá s. f.,
art. sofáua,
g.-d. art. sofálei;
pl. sofále,
art. sofálele
șofá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 șofeáză
sofá s. f., art. sofáua, g.-d. art. sofálei; pl. sofále șofá vb., ind. prez. 1 sg. șoféz, 3 sg. și pl. șofeáză ȘOFÁ vb. a conduce. (~ cu multă siguranță.) ȘOFÁ vb. I. tr. A conduce un automobil. [< fr. chauffer].
ȘOFÁ vb. tr. a conduce un automobil. (< șofer)
sofá (-ále), s. f. – Divan. –
Mr. sufae.
Tc. (
arab.) sofa (Șeineanu, II, 324; Ronzevalle 112),
cf. ngr. σοφᾶς,
alb. sofa,
bg.,
sb.,
it.,
fr. sofa.
SOFÁ ~le f. Canapea îngustă având, de obicei, un capăt mai ridicat. [Art. sofaua; G.-D. sofalei] /<turc., fr. sofa A ȘOFÁ ~éz intranz. A conduce un automobil. ~ cu multă siguranță. /Din sofer sofà f. divan de odihnă: de pe sofa se scula, pe ochi bine se spăla POP. [Turc. SOFÁ].
sofá f. (turc. sofa, d. ar. soffet, canapea fixă; ngr. sofas, alb. bg. sîrb. sofa; it fr. sofa). Canapea lată. V.
divan. ȘOFA vb. a conduce. (~ cu multă siguranță.) Sofa dex online | sinonim
Sofa definitie
Intrare: șofa
șofa conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv