SÓDĂ s. f. Carbonat neutru de sodiu (cristalizat), folosit mai ales la spălatul rufelor, vaselor etc. ◊ Sodă calcinată = carbonat de sodiu în stare anhidră. Sodă cristalizată = carbonat de sodiu cristalizat. Sodă caustică = hidroxid de sodiu. – Din germ. Soda.

SÓDĂ s. f. Carbonat neutru de sodiu (cristalizat), folosit mai ales la spălatul rufelor, vaselor etc. ◊ Sodă calcinată = carbonat de sodiu în stare anhidră. Sodă cristalizată = carbonat de sodiu cristalizat. Sodă caustică = hidroxid de sodiu. – Din germ. Soda.

SÓDĂ s. f. 1. Substanță de culoare albă, de obicei cristalizată, întrebuințată la spălatul rufelor, la curățatul vaselor etc.; carbonat neutru de sodiu. ♦ (De obicei determinat prin «caustică») Substanță de culoare albă-gălbuie, cristalizată, întrebuințată la fabricarea săpunurilor, în industria coloranților, la mercerizarea bumbacului etc.; hidrat de sodiu. Îi cerea sodă ca să facă săpun. GALAN, B. I 50. Se spală paiele timp de 2 ore într-o soluție compusă din 20 părți apă de ploaie și o parte sodă caustică. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 218. 2. (Regional) Apă gazoasă, sifon.

sódă s. f., g.-d. art. sódei

sódă s. f., g.-d. art. sódei

SÓDĂ s. (CHIM.) 1. carbonat de sodiu, (înv.) natron. 2. sodă caustică = hidroxid de sodiu, (reg.) natron.

SÓDĂ s. v. natrit, sifon.

SÓDĂ s.f. Substanță de culoare albă, de obicei cristalizată, întrebuințată pentru spălatul rufelor, vaselor etc.; carbonat neutru de sodiu. ◊ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, întrebuințat la fabricarea săpunurilor și ca reactiv. [< germ. Soda].

SÓDĂ s. f. substanță albă, de obicei cristalizată, pentru spălatul rufelor, vaselor etc.; carbonat neutru de sodiu. ♦ ~ caustică = hidrat de sodiu cristalizat, folosit la fabricarea săpunurilor și ca reactiv. (< germ. Soda)

sódă s. f. – Carbonat de calciu. – Mr. sodă. It. soda, prin intermediul ngr. σόδα, cf. tc., bg. soda.

SÓDĂ f. Substanță albă cristalizată întrebuințată în industrie și în gospodărie (pentru spălatul rufelor, vaselor etc.). ~ calcinată. ◊ ~ caustică hidroxid de sodiu. [G.-D. sodei] /<germ. Soda, lat. soda

sodă f. 1. plantă ce crește pe marginile mării; 2. sare alcalină extrasă din cenușa acestei plante; 3. apă gazoasă.

*sódă f. fără pl. (fr. germ. soda). O plantă chenopodiacee din care se scotea odinioară o sare alcalină. Sarea alcalină extrasă din cenușa acestei plante: soda din comerciŭ e propriu zis un carbonat neutru de sodiŭ (Co2 Na2), cu care se curăță vasele culinare, ĭar soda caustică e un idrat neutru de sodiŭ (Na OH), care se întrebuințează la făcut săpun și ca reactiv. Nord (după germ. soda-wasser). Apă gazoasă, sifon: a bea sodă.

sodă s. v. NATRIT. SIFON.

SODĂ s. (CHIM.) 1. carbonat de sodiu, (înv.) natron. 2. sodă caustică = hidroxid de sodiu, (reg.) natron.

sódă, s.f. – Carbonat de sodiu, folosit la spălatul rufelor sau a vaselor (Apșa de Jos). – Din germ. Soda „sodă, sifon” (Scriban, DEX, MDA).

sodă s. f. sg. vodcă, rachiu alb.