Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru sociologie

SOCIOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul descrierii structurii ╚Öi fiziologiei societ─â╚Ťii, al rela╚Ťiilor interumane ├«n cadrul grupurilor sociale, precum ╚Öi al institu╚Ťiilor din societatea dat─â. [Pr.: -ci-o-] ÔÇô Din fr. sociologie.
SOCIOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul descrierii structurii ╚Öi fiziologiei societ─â╚Ťii, al rela╚Ťiilor interumane ├«n cadrul grupurilor sociale, precum ╚Öi al institu╚Ťiilor din societatea dat─â. [Pr.: -ci-o-] ÔÇô Din fr. sociologie.
SOCIOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul societ─â╚Ťii omene╚Öti ╚Öi al fenomenelor sociale.
sociolog├şe (-ci-o-) s. f., art. sociolog├şa, g.-d. sociolog├şi, art. sociolog├şei
sociolog├şe s. f. (sil. -ci-o-), art. sociolog├şa, g.-d. sociolog├şi, art. sociolog├şei
SOCIOLOG├ŹE s.f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â societatea omeneasc─â ╚Öi legile dezvolt─ârii ei. ÔŚŐ Sociologia artei = ramur─â a sociologiei care se ocup─â cu studierea fenomenului artistic ca fenomen social. ÔÖŽ Sociologie vegetal─â = fitosociologie. [Gen. -iei. / < fr. sociologie, cf. lat. societas ÔÇô societate, gr. logos ÔÇô ╚Ötiin╚Ť─â].
SOCIOLOG├ŹE s. f. 1. ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â societatea omeneasc─â ╚Öi legile dezvolt─ârii ei. ÔÖŽ ─â artei = ramur─â a sociologiei care se ocup─â cu studierea fenomenului artistic ca fenomen social. 2. (biol.) studiul asocierii organismelor. 3. ─â limbajului = disciplin─â sociologic─â care folose╚Öte faptele de limb─â ca indici ai delimit─ârilor sociale. (< fr. sociologie)
SOCIOLOG├ŹE f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul proceselor sociale, al rela╚Ťiilor interumane ╚Öi al institu╚Ťiilor din societate. [G.-D. sociologiei; Sil. -ci-o-] /<fr. sociologie, germ. Soziologie
sociologie f. 1. studiul fenomenelor tipice ╚Öi al legilor de evolu╚Ťiune ale umanit─â╚Ťii ├«n complexul ei: sociologia a fost ├«ntemeiat─â de Auguste Comte; 2. ╚Ötiin╚Ťa chestiunilor politice ╚Öi sociale.
*sociolog├şe f. (soci- din social, societate ╚Öi -logie). ╚śtiin╚Ťa fenomenelor sociale (a evolu╚Ťiuni─ş societ─â╚Ťi─ş omene╚Öt─ş), precum s├«nt: patriarhatu, robia, feudalizmu, capitalizmu ╚Ö. a.
sociologia ╚Öi psihologia muzicii. De la recunoa╚Öterea sau contestarea caracterului social al fenomenului muzical ╚Öi p├ón─â la afirmarea sociologiei muzicii ca subdomeniu al sociologiei culturii, implicit al sociologiei artelor, g├óndirea european─â a parcurs momente de scepticism, de cutezan╚Ť─â ├«n cercet─âri ╚Ötiin╚Ťifice ├«n aceast─â direc╚Ťie. S-a crezut mult─â vreme, se mai sus╚Ťine ├«nc─â ╚Öi azi, c─â muzica este, ├«n ultim─â instan╚Ť─â, un act individual de tr─âire, de incanta╚Ťie* necondi╚Ťionat─â ├«n raport cu surse sonore sau cu opera muzical─â creat─â ╚Öi ├«n╚Ťeleas─â ╚Öi ea tot dup─â reguli intrinseci de pl─âsmuire ÔÇô reguli ce ar fi exclusiv estetice ╚Öi muzicale (v. compozi╚Ťie (2)). Desigur c─â tr─âirea muzicii este un act individual. Experien╚Ťa muzical─â este ├«ns─â un fenomen social intermediat─â de prezen╚Ťa nemijlocit─â a omului. Ea este ansamblul de semnific─âri pe care muzica le provoac─â ├«n propria con╚Ötiin╚Ť─â, precum ╚Öi ├«n condi╚Ťiile oamenilor ╚Öi ale colectivit─â╚Ťilor prin tot ceea ce societatea a indus ├«n fiecare dintre noi pe calea ├«nv─â╚Ť─ârii, adic─â valorile, simbolurile, obi╚Önuin╚Ťele ╚Öi orice conota╚Ťii culturale ale percep╚Ťiei muzicale. G├óndirea sociologic─â ├«n art─â a fost determinat─â de priorit─â╚Ťile social-istorice ale sec. trecut ÔÇô modernizarea ╚Öi industrializarea. Transform─ârile erau pregnante prin radicalizarea lor ╚Öi au influen╚Ťat at├ót modul de via╚Ť─â, evolu╚Ťia institu╚Ťiilor sociale ╚Öi culturale c├ót ╚Öi concep╚Ťia privind locul artei ╚Öi al culturii ├«n noile structuri ╚Öi ├«n dinamica societ─â╚Ťii. Pe plan intelectual o contribu╚Ťie de seam─â a avut-o procesul de desincretizare (v. sincretism) a fenomenului total cultural ├«nso╚Ťit de puternica mi╚Öcare a ideilor ├«n direc╚Ťia form─ârii unor discipline autonome, dup─â modelul ╚Ötiin╚Ťelor naturii, discipline desprinse, ├«n ultim─â instan╚Ť─â, din trunchiul comun al filosofiei. Ideile-for╚Ť─â care au influen╚Ťat emanciparea noilor discipline ale umanisticii (numite ├«n epoc─â ╚Öi ÔÇ×╚śtiin╚Ťe ale spirituluiÔÇŁ) caracterizate prin specializare + autonomizare + metode ÔÇ×fizicalisteÔÇŁ au fost, pe de o parte, aprofundarea ra╚Ťionalismului ╚Öi a consecin╚Ťei sale teoretice, directe, pozitivismul lui A. Compte; pe de alt─â parte concep╚Ťia ÔÇ×istorist─âÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×dialecticaÔÇŁ. S-a deschis astfel drumul larg ÔÇ×universaliilorÔÇŁ, ÔÇ×spiritului ╚Ötiin╚ŤificÔÇŁ modern ╚Öi aplic─ârii lui ├«n practica tehnologic─â a epocii noastre de care beneficiaz─â ╚Öi muzica contemporan─â. Analiza succint─â a mi╚Öc─ârii ideilor ├«n sec. 19 arat─â c─â, ├«n spa╚Ťiul umanisticii, filosofia accept─â cvasi-autonomizarea unor domenii problematice care, la r├óndul lor, favorizeaz─â noi discipline. O prim─â direc╚Ťie a reprezentat-o filosofia culturii ╚Öi filosofia istoriei cu tendin╚Ťa de a se transforma ├«n ╚Ötiin╚Ťe sau teorii ale limbajului, ale literaturii, dramaturgiei, muzicologiei*, ale vizualului ╚Öi chiar ale istoriei. S-au ╚Öi constituit discipline corespunz─âtoare (lingvistica, poetica, stilistica, semiotica, folcloristica, istoria ╚Ö.a.). Estetica a jucat rolul de catalizator. O a doua direc╚Ťie a fost cea a filosofiei sociale din care s-au diversificat, cu timpul, economia politic─â, sociologia general─â, etnologia, politologia. Sub acela╚Öi impuls, sociologia general─â s-a subdivizat ├«n alte discipline printre care ╚Öi sociologia culturii ╚Öi iar mai t├órziu ╚Öi psihosociologia. Cu timpul ├«ns─â, sociologia culturii (cultura fiind socotit─â ca fenomen global) a dezvoltat c├óteva ramuri distincte printre care ╚Öi sociologia artelor, sociologia cunoa╚Öterii, a ╚Ötiin╚Ťei, a religiei, sociolingvistica. Diverse controverse au ├«ncurajat specializ─âri mai ad├ónci, mai ales ├«n sociologia artelor ╚Öi astfel au ap─ârut preocup─âri distincte de sociologia muzicii, literaturii, spectacolului, artei plastice, filmului etc. Conjugarea cercet─ârilor de s. cu cele de etnologie au dus la apari╚Ťia etnomuzicologiei* dup─â cum confluen╚Ťe fertile cu psihologia au impulsionat studiile de psihologia artei, de psihanaliz─â ╚Öi de psihosociologia artelor (legate mai cu seam─â de fenomenul recept─ârii). Antropologia filosofic─â a permis cooper─âri fertile cu sociologia, ceea ce a ├«ncurajat apari╚Ťia studiilor de antropologie social─â ╚Öi cultural─â (mai ales ├«n sfera anglo-saxon─â) ╚Öi pre╚Ťioase analize referitoare la sacralitatea simbolurilor muzicale ├«n comunit─â╚Ťile arhaice, ├«n obiceiurile pop., ├«n structurile metalit─â╚Ťilor mitice. At├ót ├«n sociologia culturii, c├ót ╚Öi ├«n teoria culturii ╚Öi respectiv a artelor, istoria social─â ╚Öi istoria culturii ╚Öi civiliza╚Ťiei a poten╚Ťat perspectiva istoricist─â asupra fenomenelor socio-culturale. Materialismul ╚Öi dialectica istoric─â au adus fundament─âri noi ├«n procesul sociologiz─ârii. O a treia direc╚Ťie a filosofiei a f─âcut posibil─â autonomizarea disciplinelor logico-epistemologice care, la r├óndul lor, cooper├«nd cu matematica, cu teoria informa╚Ťiei ╚Öi comunic─ârii sau cu teoria sistemelor a oferit deschideri de asemenea insolite, at├ót ├«n consolidarea teoriilor culturale (a muzicologiei) c├ót ╚Öi a celor sociale (mai cu seam─â asupra fenomenelor mass-media). Desigur c─â au existat rezisten╚Ťe din partea muzicologiei ├«n ce prive╚Öte oportunitatea teoretic─â de a renun╚Ťa la problematica social─â ca parte integrant─â a teoriei muzicale ╚Öi a istoriei muzicale. Muzicologia se preocup─â de apari╚Ťia ╚Öi dezvoltarea discursului muzical, a formelor ╚Öi legilor pe care expresia muzical─â le dob├ónde╚Öte, a tehnicilor ╚Öi concep╚Ťiilor care orienteaz─â evolu╚Ťia genurilor ╚Öi modalit─â╚Ťilor de compozi╚Ťie ╚Öi interpretare*. S. care, ├«ntr-o viziune sistemic─â, trebuie ├«n╚Ťeleas─â ├«n contextul medierilor culturii globale ╚Öi a celorlalte domenii ale artei, analizeaz─â ╚Öi interpreteaz─â nu demersul muzicologic ci formele vie╚Ťii muzicale ├«n care discursul muzical devine eveniment social, satisf─âc├ónd, transform├ónd sau contest├ónd institu╚Ťii ╚Öi obi╚Önuin╚Ťe perceptive ale grupurilor umane. Se ╚Ötie c─â reprezenta╚Ťii esteticii puriste (Herbart, Hanslick, Croce, Bermond sau Brelet) considerau muzica drept o ÔÇ×combina╚Ťie pur─â de suneteÔÇŁ sau ÔÇ×forme ├«n sineÔÇŁ concep╚Ťie care ╚Öi-a pus amprenta pe numeroase crea╚Ťii muzicale postromantice. Reac╚Ťia esteticii sociale (J.J.M. Amiot, M-me de Sta├źl, H. Taine, Ch. Lalo, Plehanov, Luk├ícs, Munro ╚Ö.a.) a contribuit la reevaluarea implica╚Ťiilor extraestetice din perspectiva ÔÇ×spiritului epociiÔÇŁ, ├«n func╚Ťie de diversele op╚Ťiuni ideologice adoptate. Societatea sec. 20 ├«ns─â a eviden╚Ťiat ╚Öi mai mult dimensiunea social─â a fenomenului muzical ╚Öi gradul de socializare cresc├ónd─â ├«n ╚Öi prin spa╚Ťiul sonor creat. Se vorbe╚Öte azi de o specific─â ÔÇ×stare de muzicalitateÔÇŁ a lumii prin existen╚Ťa unui autentic univers sonor, a unui ÔÇ×environÔÇŁ, a unei ÔÇ×ecologii sonoreÔÇŁ, prin cotidianitatea particip─ârii la acest ÔÇ×c├ómp culturalÔÇŁ care induce senza╚Ťii tr─âite de trans─â sau de catharsis colectiv, prin festivaluri* ╚Öi concursuri, publicitatea, industria culturii muzicale ╚Öi dependen╚Ťa ÔÇô la scar─â planetar─â ÔÇô de evenimentul muzical transmis prin mijloacele de comunicare. Recunoa╚Öterea necesit─â╚Ťii sociale a muzicii, credibilitatea formelor ei expresive, a for╚Ťei sale evocatoare pentru spiritualitatea colectivit─â╚Ťilor care o tr─âiesc, deci organizarea social─â a sunetului ╚Öi chiar a zgomotelor *(J. Attali) difer─â de la un popor la altul, de la epoc─â la alta ╚Öi chiar de la o categorie social─â la alta, reflect├óndu-se ├«n ideologii ╚Öi ├«n politicele culturale ale statelor. Raporturile dintre muzic─â ╚Öi societate au devenit at├ót de complexe ├«nc├ót ele se cuvin analizate, disociate, diagnosticate ╚Öi anticipate ├«n variatele lor evolu╚Ťii. Chiar ╚Öi istorici ca Jules Combarieu sau mai de cur├ónd Arnold Hauser n-au putut dep─â╚Öi o faz─â de conota╚Ťie sociologic─â la istoria muzicii*. Sociologia s-a desprins din filosofia social─â ÔÇô sub inciden╚Ťa ideilor lui Saint-Simon, Marx, A. Compte, Fr. le Play, H. Spencer sau A. de Tocqueville ÔÇô devenind o disciplin─â care analizeaz─â, cu mijloace ╚Ötiin╚Ťifice, realitatea ╚Öi ac╚Ťiunea social─â la nivel macrosocial (al marilor colectivit─â╚Ťi) sau raporturile interumane ├«n cadrul grupurilor mici form├ónd, ├«n acest caz, obiectul de studiu al psihosociologiei. ÔÖŽ S., considerat─â ca o component─â a sociologiei culturii, cerceteaz─â ÔÇô descrie ╚Öi explic─â ÔÇô ordinea ╚Öi ac╚Ťiunile sociale ce sunt implicate ├«n diverse forme ale vie╚Ťii muzicale, reproducerea ╚Öi/sau schimb─ârile structurilor, func╚Ťionalitatea sau disfunc╚Ťionalitatea sistemului de rela╚Ťii ╚Öi valori (institu╚Ťii) ale lumii muzicale, eviden╚Ťiind regularit─â╚Ťile disociabile ale fenomenelor sociale muzicale, determin├óndu-le riguros ╚Öi controlabil prin metode ╚Öi tehnici ╚Ötiin╚Ťifice. Identificarea unor asemenea regularit─â╚Ťi ofer─â suportul generaliz─ârilor sociologice ÔÇô f─âr─â a fi excluse ├«ns─â situa╚Ťiile particulare sau ÔÇ×studiile de cazÔÇŁ, ÔÇô regularit─â╚Ťile care se dovedesc c─â reprezint─â pattern-uri sociale ╚Öi culturale, adic─â forme sociale coerente ╚Öi relativ stabile ale vie╚Ťii muzicale. ├Än spa╚Ťiul de confluen╚Ťe socio-muzicale s-a conturat ├«nc─â din sec. 19 o problematic─â specific─â care s-a ├«mbog─â╚Ťit treptat. ├Änc─â din 1887 Georg Simmel considera muzica drept un model de comunicare interuman─â ╚Öi ca o expresie a vie╚Ťii sociale (de╚Öi ├«n ├ëtudes psychologiques et ethnologiques sur la musique nu disocia sociologia ca domeniu autonom). Tot a╚Öa avea s─â interpreteze mai t├órziu fenomenul socio-muzical ╚Öi J.-M. Goyan ├«n LÔÇÖart du point de vue sociologique, precum ╚Öi Pitirim Sorokin cu analizele sale asupra varia╚Ťiilor stilistice ├«n spa╚Ťiu ╚Öi timp sau a intercondi╚Ťion─ârilor ce se produc ├«ntre procesele socio-culturale ╚Öi formele sau expresiile crea╚Ťiilor artistice. O analiz─â a comportamentului muzical ├«ntreprinde Max Weber ├«n studiul s─âu Les bases rationnelles et sociologiques de la musigue (1921), din care nu lipse╚Öte ╚Öi perspectiva istorist─â prin compara╚Ťiile ├«ntre asemenea comportamente artistice ale comunit─â╚Ťilor. Weber ├«ncearc─â o argumentare cauzal─â a condi╚Ťion─ârii sociologice (economice ╚Öi morale chiar) a vie╚Ťii muzicale, a formelor pe care le ├«mbrac─â discursul muzical. ├Än spiritul analizei ra╚Ťionaliste el folose╚Öte chiar calculul logico-matematic, sporind interesul ulterior pentru rigoare ╚Ötiin╚Ťific─â ├«n cercetarea sociologic─â f─âr─â a neglija ├«ns─â, prin analiza comprehensiv─â, singularitatea fenomenelor muzicale. Desigur c─â, ├«n contextul socio-cultural pe care l-am numit formele vie╚Ťii muzicale, un rol deosebit revine experien╚Ťei muzicale sau modalit─â╚Ťilor de tr─âire socialmente perceptibile, a operelor muzicale, ├«n toat─â varietatea formelor, genurilor ╚Öi simbolurilor pe care le comunic─â. ├Än acest sens consider─âm remarcabile lucr─ârile de sintez─â ale lui Alphons Silbermann (Introduction ├á une sociologie de la musique, 1955 ╚Öi The sociology of music, 1963) folosit ╚Öi ├«n redactarea acestui articol. El socote╚Öte c─â s. aduce ├«n centrul investiga╚Ťiilor sale omul ca ÔÇ×fiin╚Ť─â socio-artistic─âÔÇŁ av├ónd la baza acestei rela╚Ťii ÔÇ×tr─âirea artistic─âÔÇŁ prin care se creeaz─â ÔÇ×c├ómpul ac╚Ťiunii culturaleÔÇŁ sau determinantele sociale ale ÔÇ×percep├şei esteticeÔÇŁ dup─â Pierre Bourdieu. ├Än timp ce sociologia muzicii ╚Öi a culturii ├«n general se ├«ndreapt─â spre cercetarea empiric─â a acestor fenomene nu pu╚Ťine au fost tendin╚Ťele spre o sociologie speculativ─â, de esen╚Ť─â filosofic─â, care continu─â, fie tradi╚Ťia hegelian─â ╚Öi marxist─â printre altele, de absolutizare a universului uman ╚Öi social, fie resurec╚Ťia experien╚Ťei individuale, a proscrisului ╚Öi alien─ârii, ca ├«n scrierile filosofilor critici din ╚ścoala de la Frankfurt, printre care A. Adorno, Marcuse sau Ghelen. ├Än concep╚Ťia lui A. Silbermann, s. (ca ╚Öi a artei) ar trebui s─â urm─âreasc─â trei scopuri principale: a) eviden╚Ťierea caracterului dinamic al fenomenului social al artei ├«n variatele sale forme de expresie; b) elaborarea unei ├«n╚Ťelegeri universal inteligibile asupra devenirii vie╚Ťii artistice, a transform─ârilor ei prezente ╚Öi viitoare; c) formularea unor legi care s─â permit─â premoni╚Ťia ╚Öi consecin╚Ťele devenirii fenomenului social al artei. Propunem, ├«n cele ce urmeaz─â, o interpretare din perspectiva sociologiei comunica╚Ťionale a fenomenului cultural, cu aplica╚Ťie la via╚Ťa muzical─â, consider├óndu-se c─â subsistemele avute ├«n vedere se afl─â ├«n interrela╚Ťii complexe, ├«ntre acestea ╚Öi sistemul or├ónduirii sociale (globale). 1. Nivelul elabor─ârii ╚Öi produc╚Ťiei de ÔÇ×opereÔÇŁ muzicale ├«n care distingem: a) statutul socioprofesional al creatorilor, compozitori ╚Öi interpre╚Ťi, anonimi, amatori, profesioni╚Öti; formarea, ╚Öansele afirm─ârii artistice ╚Öi recunoa╚Öterea lor social─â; libertate ╚Öi angajare artistic─â ├«n crea╚Ťie; b) sociologie operei muzicale, condi╚Ťion─ârile social-istorice ale apari╚Ťiei ╚Öi evaluarea semnifica╚Ťiilor sociale ale con╚Ťinutului; apari╚Ťia ╚Öi afirmarea genurilor (I) muzicale, tendin╚Ťelor, ╚Öcolilor ╚Öi curentelor ├«n expresia ╚Öi formele discursului muzical; tradi╚Ťie ╚Öi inovare; dezvoltarea materiei sonore; muzica ╚Öi textul literar, dansul*, filmul etc.; c) produc─âtorii individuali sau colectivi care transpun operele muzicale ├«n structuri de comunicare social─â prin editare, discuri*, benzi audio ╚Öi video, publica╚Ťii de specialitate, transmisii radiotelevizate ╚Öi ├«ntreaga via╚Ť─â a spectacolului muzical (regizori, impresariat, concursuri, festivaluri etc.); dezvoltarea tehnologiei muzicale de la instr. la mijloace electronoacustice; mont─ârile produc╚Ťiilor muzicale. 2. Mediul socio-cultural institu╚Ťionalizat reprezent├ónd experien╚Ťa unei comunit─â╚Ťi condensat─â ├«n institu╚Ťii, norme ╚Öi alte mecanisme de filtraj, orientare ╚Öi control social al vie╚Ťiimuzicale printre care: a) institu╚Ťii profesionale (Uniuni ╚Öi sindicate); b) institu╚Ťii de coordonare a politicii culturale, de orientare, finan╚Ťare ╚Öi gestiune; c) critica de specialitate ╚Öi statulul ei social; d) institu╚Ťii de difuzare a operelor ╚Öi produc╚Ťiilor muzicale, societ─â╚Ťi filarmonice, organisme de impresariat ╚Öi marketing, societ─â╚Ťi ╚Öi re╚Ťele radio-TV, discoteci*, biblioteci de specialitate, care de ├«nregistr─âri ╚Öi edituri, magazine etc.; e) organisme de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt* muzical ╚Öi de cercetare ╚Ötiin╚Ťific─â; f) nivelul de organizare al comunit─â╚Ťii sociale, gradul de omogenitate cultural─â, muzica ╚Öi clasele sociale, structura social─â a timpului liber, accesibilitatea cultural─â, con╚Ötiin╚Ťa tradi╚Ťiilor cultural-muzicale ╚Öi rolul social-politic al vie╚Ťii muzicale, dezvoltarea social─â a celorlalte forme de via╚Ť─â artistic─â ╚Öi spiritual─â, modele informale ale vie╚Ťii muzicale (audi╚Ťii private, circula╚Ťia imprim─ârilor ╚Ö.a.), structurile noului environ sonor, vibra╚Ťiile, poluare ╚Öi securitate sonor─â colectiv─â, economia vie╚Ťii muzicale; ora╚Öele muzicale; spa╚Ťii ╚Öi arhitectura destinat─â muzicii. 3. Nivelul receptan╚Ťei muzicale are profunde implica╚Ťii socio-culturale, rela╚Ťia muzic─â-publicuri devenind esen╚Ťial─â. Receptarea muzicii are motiva╚Ťii diferite ╚Öi presupune comportamente variate dup─â cum este investigat─â la nivelul indivizilor, a microgrupurilor sau a comunit─â╚Ťilor mari, a celor etnice, a maselor; dup─â natura intercomunic─ârii acestora; dup─â sistemul de referin╚Ť─â axiologic─â ╚Öi cultural─â al fiec─ârui nivel, sistem necesar valoriz─ârii, select─ârii ╚Öi asimil─ârii crea╚Ťiei muzicale. Formarea publicurilor ╚Öi dinamica transform─ârii acestora prin reevaluarea apartenen╚Ťie, a gusturilor, a prestigiului social, a formelor de evaziune sau contesta╚Ťie, a rolului liderilor de opinie, a noilor mitologii muzicale; evolu╚Ťia limbajului, cli╚Öeului vestimentar, ritmicit─â╚Ťii ╚Öi armoniei o dat─â cu tehnologizarea spectacolului muzical; individualizare ╚Öi masificare ├«n receptarea muzical─â; formarea publicurilor ├«n func╚Ťie de v├órst─â, de genuri ale muzicii, de institu╚Ťii, de programele mijloacelor de difuzare ├«n mas─â etc. Exist─â ╚Öi alte puncte de vedere ├«n ce prive╚Öte problematica specific─â a sociologiei muzicii dar pentru a nu fi confundate cu cele ale filosofiei culturii sau ale muzicologiei ╚Öi esteticii, trebuie avute ├«n vedere metodele, tehnicile de investigare ╚Öi prelucrare a datelor, precum ╚Öi specificul sociologic al interpret─ârii rezultatelor. De exemplu, Ivo Supi─Źi─ç, ├«n Musique et Soci├ęt├ę. Perspectives pour une sociologie de la musigue, Zagreb, 1971, prezint─â o tematic─â dezvoltat─â ╚Öi un program de investiga╚Ťie sociologic─â ├«n acest domeniu. Pluralismul culturilor muzicale necesit─â nu numai cercet─âri ├«n direc╚Ťia stabilirii identit─â╚Ťii lor socio-culturale dar ╚Öi a legitimit─â╚Ťii diverselor forme ale vie╚Ťii muzicale, compararea ╚Öi intercomunicarea dintre ele. ╚śi formele istorice ale vie╚Ťii muzicale, constituie un domeniu de investigare sociologic─â pe baze documentare dintr-o perspectiv─â inconfundabil─â fa╚Ť─â de cea istoric─â propriu-zis─â. Psihologia* muzicii s-a afirmat ├«ns─â, cu prec─âdere, ├«n procesul de transmitere ╚Öi receptare a mesajelor muzicale ├«n cadrul mijloacelor de comunicare ├«n mas─â ╚Öi a influen╚Ťelor exercitate de difuzarea lor ├«n grupurile mici, ├«n comportamentul ╚Öi interrela╚Ťiile celor care alc─âtuiesc microgrupul (3 p├ón─â la 20 ╚Öi chiar mai multe persoane, cum ar fi grupul familial, de prieteni sau colegi, de club sau de forma╚Ťie muzical─â restr├óns─â ╚Ö.a.). Metodele ╚Öi tehnicile ╚Ötiin╚Ťifice la care recurge investigarea sociologic─â sunt multiple mai cu seam─â ├«n direc╚Ťia cercet─ârii empirice, a investiga╚Ťiilor directe efectuate chiar ├«n c├ómpul de evenimente muzicale ce intereseaz─â (sunt posibile ╚Öi cercet─âri indirecte sau secundare atunci c├ónd apel─âm la sursele documentare sau la informa╚Ťiile din b─âncile de date provenite din alte cercet─âri ├«ntreprinse). Aplicarea metodelor riguroase solicit─â participarea sau ├«ndrumarea cercet─ârilor de c─âtre persoane specializate. ├Än domeniul muzicii este recomandabil ca sociologul s─â cunoasc─â problemele muzicale ╚Öi s─â colaboreze cu speciali╚Ötii din acest domeniu. Alegerea temelor de studiu ╚Öi stabilirea aspectelor specific sociologice devine o preocupare esen╚Ťial─â din care decurge ╚Öi cadrul dau e╚Öantionul ce urmeaz─â a fi investigat c├ót ╚Öi stabilirea c─âilor de analiz─â. Stabilirea e╚Öantioanelor se face pe baza calculului statistic (nu orice segment de public poate forma un e╚Öantion care s─â ofere date pertinente studiului). Se pot stabili ╚Öi arii mai ├«ntinse ├«n care se pot efectua monografii sociologice, metod─â folosit─â mult de etnomuzicologi ╚Öi de antropologia cultural─â. Este recomandabil ca o investiga╚Ťie sociologic─â s─â fie precedat─â de o cunoa╚Ötere suficient─â a problemelor pe care fenomenele sau colectivit─â╚Ťile studiate le ridic─â a╚Öa dup─â cum, ├«naintea efectu─ârii cercet─ârii propriu-zise, este necesar─â pretestarea instrumentelor de observa╚Ťie sau de anchet─â ce le vom folosi pentru a stabili o maxim─â adecvare a lor la specificul fenomenelor. De asemenea, abordarea unei cercet─âri socio-muzicale presupune adoptarea unei metodologii prin care se stabile╚Öte obiectivul cercet─ârii, se formuleaz─â temele principale ale analizei (caracteristici ╚Öi dimensiuni), se formuleaz─â ├«ntreb─ârile pentru interviu sau pentru chestionar, sau chiar pentru observa╚Ťia direct─â (prin participare sau nu) astfel ├«nc├ót culegerea datelor despre fenomen, fie pe un caz, c├óteva cazuri sau pe e╚Öantioane, s─â poat─â fi apoi prelucrate dup─â reguli care cer ca datele s─â fie compatibile cu descrierea, m─âsurarea sau interpretarea, cauzal─â sau nu, a obiectului studiat. Desigur c─â exist─â diferen╚Ťe importante pentru cercetare, ├«ntre caracteristicile ce pot fi descrise cantitativ ╚Öi ├«ntre opiniile sau chiar atitudinile ╚Öi aspira╚Ťiile declarate ╚Öi care vor necesita metode adecvate (scale de atitudine, analiza spa╚Ťiilor de atribute, analize multivariate, a structurilor latente, analiza de con╚Ťinut, factorial─â, de varian╚Ť─â etc.). Sociologia folose╚Öte ╚Öi analiza de sistem, analize structural-func╚Ťionale sau chiar analize prin modelizare (aplicarea metodelor matematice ╚Öi probabilistice). Metoda chestionarului pe c├ót pare de facil─â pe at├ót este de riguroas─â ├«n condi╚Ťiile pe care le cere ├«n folosirea ei. ÔÖŽ Sociologia muzicii ├«n Rom├ónia nu are o prea bogat─â tradi╚Ťie. Putem spune c─â cercet─ârile mai vechi ╚Öi mai noi asupra folclorului* muzical ╚Öi etnomuzicologia a╚Öa cum a fost aplicat─â de C. Br─âiloiu ╚Öi G. Breazul (├«ncurajat de ╚ścoala sociologic─â de la Bucure╚Öti) constituie un filon de real─â valoare pentru cercetarea sociologic─â cu care uneori se ╚Öi confund─â. De asemenea, studiile mai recente de etnocorelogie (dansurile na╚Ťionale) se conjug─â fericit cu cele de muzic─â. Dup─â ultimul r─âzboi mondial s-au ├«ntreprins studii sociologice de teren ├«n cadrul unor centre de specialitate, de regul─â ├«n domeniul culturii ╚Öi al culturii de mas─â, al istoriei artelor ╚Öi esteticii. Rezultatele multor investiga╚Ťii exist─â ca rapoarte de cercetare nepublicate sau comunic─âri ╚Ötiin╚Ťifice. Amintim printre speciali╚Öti pe: M. Voicana, Lucia-Monica Alexandrescu, Elena Zottoviceanu, V. Popescu-Deveselu, P. C├ómpeanu, P. Caravia, M. Lunca, C. Schifirne╚Ť, H. Culea, Clemansa-Liliana Firca, Speran╚Ťa R─âdulescu, D.-D. Georgescu, Ghizela Suli╚Ťeanu, N.Tertulian, M. Caloianu, ╚ś. Steriade.
SOCIOLOG├ŹE (< fr. {i}; {s} fr. social + gr. logos ÔÇ×studiuÔÇŁ) s. f. Studiul societ─â╚Ťii umane al interac╚Ťiunilor sociale. Termenul s. a fost creat de A. Comte pentru a ├«nlocui denumirea de ÔÇ×fizic─â social─âÔÇŁ dat─â cunoa╚Öterii legilor naturii. S. ca ╚Ötiin╚Ť─â propriu-zis─â s-a consacrat la sf├ór╚Öitul sec. 19 ╚Öi ├«nceputul sec. 20 prin operele lui M. Weber ╚Öi E. Durkheim. ├Än prezent, s. se define╚Öte ca ╚Ötiin╚Ť─â a societ─â╚Ťii; ├«n func╚Ťie de concep╚Ťia care ghideaz─â acest studiu, obiectul s. ├«l reprezint─â: a) modelele de rela╚Ťii: b) sensurile ╚Öi c─âile de organizare cognitiv─â a lumii; c) ac╚Ťiunea social─â cu sens. Al─âturi de s. general─â ca disciplin─â teoretic─â fundamental─â, s-au constituit numeroase discipline de ramur─â (ex. s. industrial─â, s. urban─â, s. familiei, s. timpului liber, s. educa╚Ťiei, s. artei, s. comunica╚Ťiilor de mas─â), care continu─â s─â se diversifice pentru a face accesibile abord─ârii sociologice aspecte, laturi, domenii din ce ├«n ce mai variate ale acestei realit─â╚Ťi.
SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, revistă a Institutului Român fondată și condusă de D. Gusti. A apărut lunar din ian. 1936 până în iun. 1943.
SOCIO- ÔÇ×grup social, societateÔÇŁ. ÔŚŐ L. socius ÔÇ×aliat, asociatÔÇŁ > fr. socio-, engl. id., it. id. > rom. socio-. Ôľí ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., studiere de pe baze biologice a grupurilor animale ╚Öi a societ─â╚Ťilor umane; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., totalitate a factorilor psihogeni traumatizan╚Ťi de ordin social, care provoac─â boli psihice; ~gonie (v. -gonie), s. f., cercetare a genezei rela╚Ťiilor caracteristice societ─â╚Ťilor civilizate; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Observare, ├«nregistrare ╚Öi descriere a societ─â╚Ťilor ca forma╚Ťiuni istorice concrete. 2. Disciplin─â sociologic─â empiric─â, descriptiv─â ╚Öi inductiv─â; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., 1. Metod─â sociologic─â de reprezentare grafic─â, pe baz─â de teste sociometrice, a rela╚Ťiilor existente ├«ntre membrii unui microgrup social. 2. Reprezentare grafic─â a evolu╚Ťiei unui fenomen social; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â societatea omeneasc─â ╚Öi legile ei de dezvoltare. 2. Studiul asocierii organismelor; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ansamblul procedeelor sociologice folosite ├«n studierea cantitativ─â a rela╚Ťiilor psihice dintre membrii grupurilor sociale mici; ~morfologie (v. morfo-, v. -logie1), s. f., sociologie descriptiv─â; ~patie (v. -patie), s. f., tulburare de comportament determinat─â de defectele educa╚Ťiei generate de medii sociale nefavorabile; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., disciplin─â care studiaz─â ac╚Ťiunea patogen─â a mediului concret asupra vie╚Ťii psihice; ~sfer─â (v. -sfer─â), s. f., psihosfer─â*; ~terapie (v. -terapie), s. f., ansamblu de tehnici psihoterapeutice prin care se urm─âre╚Öte reducerea tulbur─ârilor mintale prin folosirea interac╚Ťiunilor psihologice dintre bolnav ╚Öi mediul social ├«n care acesta tr─âie╚Öte; ~tip (v. -tip), s. n., tip biopsihic specific unei comunit─â╚Ťi sociale, realizat prin procesul de educa╚Ťie complex─â a componen╚Ťilor ei.

Sociologie dex online | sinonim

Sociologie definitie

Intrare: sociologie
sociologie substantiv feminin
  • silabisire: -ci-o-