SOCIOGÓNIC, -Ă, sociogonici, -ce, adj. Referitor la sociogonie, de sociogonie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. sociogonique.

SOCIOGÓNIC, -Ă, sociogonici, -ce, adj. Referitor la sociogonie, de sociogonie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. sociogonique.

sociogónic adj. m. (sil. -ci-o-), pl. sociogónici; f. sg. sociogónică, pl. sociogónice

SOCIOGÓNIC, -Ă adj. Referitor la sociogonie. [< fr. sociogonique].

sociogónic, -ă adj. Care se referă la originea și evoluția societății ◊ „Poemul clasicului literaturii maghiare este o amplă și o originală sinteză a două dintre marile sugestii romantice: poemul sociogonic și poemul faustic.” Cont. 6 II 65 p. 3 (din fr. sociogonique; DN3, DEX-S)