sociativ definitie

9 definiții pentru sociativ

SOCIATÍV, -Ă, sociativi, -e, adj. (Despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociatif.
SOCIATÍV, -Ă, sociativi, -e, adj. (Despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociatif.
SOCIATÍV, -Ă, sociativi, -e, adj. (Gram.; despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvîrșirea unei acțiuni. Circumstanțialele sociative care exprimă nume de lucruri nu trebuie confundate cu circumstanțialele instrumentale construite în același fel. GRAM. ROM. II 139.
sociatív (-ci-a-) adj. m., pl. sociatívi; f. sociatívă, pl. sociatíve
sociatív adj. m. (sil. -ci-a-), pl. sociatívi; f. sg. sociatívă, pl. sociatíve
SOCIATÍV, -Ă adj. Complement circumstanțial sociativ = complement circumstanțial care arată ființa sau lucrul care însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. [< fr. sociatif, cf. lat. sociare – a asocia].
SOCIATIV, -Ă adj. complement circumstanțial ~ = complement care arată ființa sau lucrul care însoțește subiectul ori complementul direct în realizarea unei acțiuni; propoziție ~ă = propoziție circumstanțială care îndeplinește în frază rol de complement circumstanțial sociativ. (< fr. sociatif)
SOCIATÍV ~ă (~i, ~e) (despre complemente circumstanțiale) Care arată ființa sau lucrul ce însoțește subiectul sau complementul direct în săvârșirea unei acțiuni. /<fr. sociatif
SOCIATÍV, -Ă adj. (< fr. sociatif, cf. lat. sociare „a asocia”): în sintagmele circumstanțial sociativ și circumstanțială sociativă (v.).

sociativ dex

Intrare: sociativ
sociativ adjectiv
  • silabisire: -ci-a-