Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru sociativ

SOCIAT├ŹV, -─é, sociativi, -e, adj. (Despre complemente circumstan╚Ťiale) Care arat─â fiin╚Ťa sau lucrul ce ├«nso╚Ťe╚Öte subiectul sau complementul direct ├«n s─âv├ór╚Öirea unei ac╚Ťiuni. [Pr.: -ci-a-] ÔÇô Din fr. sociatif.
SOCIAT├ŹV, -─é, sociativi, -e, adj. (Despre complemente circumstan╚Ťiale) Care arat─â fiin╚Ťa sau lucrul ce ├«nso╚Ťe╚Öte subiectul sau complementul direct ├«n s─âv├ór╚Öirea unei ac╚Ťiuni. [Pr.: -ci-a-] ÔÇô Din fr. sociatif.
SOCIAT├ŹV, -─é, sociativi, -e, adj. (Gram.; despre complemente circumstan╚Ťiale) Care arat─â fiin╚Ťa sau lucrul ce ├«nso╚Ťe╚Öte subiectul sau complementul direct ├«n s─âv├«r╚Öirea unei ac╚Ťiuni. Circumstan╚Ťialele sociative care exprim─â nume de lucruri nu trebuie confundate cu circumstan╚Ťialele instrumentale construite ├«n acela╚Öi fel. GRAM. ROM. II 139.
sociat├şv (-ci-a-) adj. m., pl. sociat├şvi; f. sociat├şv─â, pl. sociat├şve
sociat├şv adj. m. (sil. -ci-a-), pl. sociat├şvi; f. sg. sociat├şv─â, pl. sociat├şve
SOCIAT├ŹV, -─é adj. Complement circumstan╚Ťial sociativ = complement circumstan╚Ťial care arat─â fiin╚Ťa sau lucrul care ├«nso╚Ťe╚Öte subiectul sau complementul direct ├«n s─âv├ór╚Öirea unei ac╚Ťiuni. [< fr. sociatif, cf. lat. sociare ÔÇô a asocia].
SOCIATIV, -─é adj. complement circumstan╚Ťial ~ = complement care arat─â fiin╚Ťa sau lucrul care ├«nso╚Ťe╚Öte subiectul ori complementul direct ├«n realizarea unei ac╚Ťiuni; propozi╚Ťie ~─â = propozi╚Ťie circumstan╚Ťial─â care ├«ndepline╚Öte ├«n fraz─â rol de complement circumstan╚Ťial sociativ. (< fr. sociatif)
SOCIAT├ŹV ~─â (~i, ~e) (despre complemente circumstan╚Ťiale) Care arat─â fiin╚Ťa sau lucrul ce ├«nso╚Ťe╚Öte subiectul sau complementul direct ├«n s─âv├ór╚Öirea unei ac╚Ťiuni. /<fr. sociatif
SOCIAT├ŹV, -─é adj. (< fr. sociatif, cf. lat. sociare ÔÇ×a asociaÔÇŁ): ├«n sintagmele circumstan╚Ťial sociativ ╚Öi circumstan╚Ťial─â sociativ─â (v.).

Sociativ dex online | sinonim

Sociativ definitie

Intrare: sociativ
sociativ adjectiv
  • silabisire: -ci-a-