Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru sociabilitate

SOCIABILIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi sociabil; comunicativitate. [Pr.: -ci-a-] ÔÇô Din fr. sociabilit├ę.
SOCIABILIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi sociabil; comunicativitate. [Pr.: -ci-a-] ÔÇô Din fr. sociabilit├ę.
SOCIABILIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öire, capacitate, aptitudine a oamenilor de a tr─âi ├«n societate. Germenele armoniei este instinctul sociabilit─â╚Ťii. BOLLIAC, O. 33. ÔÖŽ ├Änsu╚Öirea, caracterul, calitatea omului sociabil.
sociabilit├íte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. sociabilitß║»╚Ťii
sociabilit├íte s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. sociabilit─â╚Ťii
SOCIABILITÁTE s. comunicativitate, expansivitate, volubilitate. (~ unei persoane.)
Sociabilitate Ôëá gregaritate
SOCIABILIT├üTE s.f. ├Änsu╚Öire, capacitate a oamenilor de a tr─âi ├«n societate. ÔÖŽ ├Änsu╚Öirea, caracterul omului de a fi sociabil. ÔÖŽ (Biol.) Dispersarea indivizilor aceleia╚Öi specii ├«ntr-o grupare vegetal─â. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. sociabilit├ę].
SOCIABILIT├üTE s. f. 1. ├«nsu╚Öire, capacitate a oamenilor de a tr─âi ├«n societate. ÔŚŐ comunicativitate. 2. (biol.) mod de grupare a indivizilor unei specii vegetale ├«n cadrul unui habitat. (< fr. sociabilit├ę)
SOCIABILIT├üTE f. Caracter sociabil. /<fr. sociabilit├ę
sociabilitate f. 1. aptitudine de a trăi în societate; 2. calitatea persoanei sociabile.
*sociabilit├íte f. (d. sociabil; fr. sociabilit├ę). Calitatea de a fi sociabil.
SOCIABILITATE s. comunicativitate, expansivitate. (~ unei persoane.)
SOCIABILITATE. Subst. Sociabilitate, comunicativitate; volubilitate, locvacitate (livr.), limbu╚Ťie. Spontaneitate, naturale╚Ťe, dezinvoltur─â. Cordialitate, c─âldur─â (fig.), amabilitate, afabilitate; simpatie, afec╚Ťiune, ata╚Öament. Reciprocitate, leg─âtur─â (fig.), rela╚Ťie, raport, contact; comunicare, comuniune. Unire, unitate, coeziune, solidaritate; devotament, devo╚Ťiune (rar), credin╚Ť─â, abnega╚Ťie. Prietenie, priete╚Öug (pop.), amici╚Ťie, tov─âr─â╚Öie, fr─â╚Ťie, fraternitate, fr─â╚Ťietate; camaraderie, colegialitate. Caracter deschis, fire deschis─â. Prieten, amic, tovar─â╚Ö, camarad, coleg. Vorb─âre╚Ť, guraliv. Adj. Sociabil, comunicativ; volubil, vorb─âre╚Ť, vorbar (reg.), locvace (livr.), guraliv, gure╚Ö, bun de gur─â, limbut. Spontan, natural, firesc, dezinvolt (livr.). Cordial, cald (fig.), amabil, afabil, afectuos. Unit, solidar; devotat, credincios. Apropiat, intim, familiar. Prietenos, prietenesc, amical, tov─âr─â╚Öesc, fr─â╚Ťesc, camaraderesc, colegial. Deschis, exuberant, expansiv. Vesel, glume╚Ť, hazliu, spiritual, mucalit, h├«tru (reg.), ghidu╚Ö (fam.), ghidu╚Öar (rar). Vb. A se apropia, a se lega, a se ata╚Öa; a se ├«mprieteni, a lega o prietenie, a se ├«ntov─âr─â╚Öi, a se ├«nso╚Ťi, a se ├«nfr─â╚Ťi, a fraterniza. A fi ├«mpreun─â, a fi al─âturi, a ╚Ťine companie, a ╚Ťine tov─âr─â╚Öie, a ├«ntov─âr─â╚Öi, a ├«nso╚Ťi; a tr─âi (a fi) ├«n intimitatea cuiva. Adv. Prietene╚Öte, fr─â╚Ťe╚Öte; cu prietenie, cu bun─âvoin╚Ť─â; amical, amabil. V. coeziune, comportare, glum─â, limbu╚Ťie, prietenie, simpatie, uniune.

Sociabilitate dex online | sinonim

Sociabilitate definitie

Intrare: sociabilitate
sociabilitate substantiv feminin
  • silabisire: -ci-a-