Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru sobru

S├ôBRU, -─é, sobri, -e, adj. 1. Lipsit de ornamente inutile; simplu. 2. Care p─âstreaz─â m─âsura, care nu face excese; cump─âtat, moderat. ÔÇô Din fr. sobre, lat. sobrius.
S├ôBRU, -─é, sobri, -e, adj. 1. Lipsit de ornamente de prisos; simplu. 2. Care p─âstreaz─â m─âsura, care nu face excese; cump─âtat, moderat. ÔÇô Din fr. sobre, lat. sobrius.
S├ôBRU, -─é, sobri, -e, adj. 1. Lipsit de ornamente de prisos; moderat, simplu. De╚Öi limba lui Caragiale este foarte bogat─â, ea este ╚Öi foarte sobr─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 396, 3/3. Mobila, p─âre╚Ťii, u╚Öile, toate aveau un aspect sobru. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 83. 2. (Despre felul de via╚Ť─â, ╚Ťinut─â etc.) Care p─âstreaz─â m─âsura; cump─âtat, moderat. Mai nainte de Regulamentul Organic proprietarii nu tr─âgeau mai nici un folos din mo╚Öiile lor; afar─â de neap─âratele trebuincioase ale casei ╚Öi ale unui trai simplu, sobru ╚Öi f─âr─â lux. I. IONESCU, M. 284.
s├│bru (so-bru) adj. m., pl. s├│bri; f. s├│br─â, pl. s├│bre
s├│bru adj. (sil. -bru), pl. sobri; f. sg. s├│br─â, pl. s├│bre
S├ôBRU adj. 1. simplu. (├Ämbr─âc─âminte ~.) 2. auster, grav, sever, (rar) aspru. (O frumuse╚Ťe ~; linii ~.) 3. aspru, auster, sever, spartan. (Duce o via╚Ť─â ~.) 4. ast├ómp─ârat, a╚Öezat, chibzuit, cuminte, cumin╚Ťit, cump─âtat, domolit, echilibrat, lini╚Ötit, potolit, re╚Ťinut, rezervat, serios, st─âp├ónit, temperat. (Om ~.)
SÓBRU, -Ă adj. 1. Fără ornamente; simplu. 2. Care păstrează măsura; cumpătat, moderat. [< fr. sobre, cf. lat. sobrius].
SÓBRU, -Ă adj. 1. lipsit de ornamente de prisos; simplu. 2. care păstrează măsura; cumpătat, moderat. (< fr. sobre, lat. sobrius)
S├ôBRU ~─â (~i, ~e) 1) Care con╚Ťine strictul necesar de ornamente; lipsit de ornamente inutile; sever; auster. Stil ~. Art─â ~─â. 2) Care v─âde╚Öte cump─âtare; cu sim╚Ťul m─âsurii; cump─âtat; auster. [Sil. so-bru] /<fr. sobre, lat. sobrius
sobru a. cump─âtat (= fr. sobre).
*s├│bru, -─â adj. (fr. sobre, d. lat. sobrius. Cp. cu propri┼ş). Cump─âtat (moderat) la m├«ncare ╚Öi b─âutur─â.
SOBRU adj. 1. simplu. (├Ämbr─âc─âminte ~.) 2. auster, grav, sever, (rar) aspru. (O frumuse╚Ťe ~; linii ~.) 3. aspru, auster, sever, spartan. (Duce o via╚Ť─â ~.) 4. ast├«mp─ârat, a╚Öezat, chibzuit, cuminte, cumin╚Ťit, cump─âtat, domolit, echilibrat, lini╚Ötit, potolit, re╚Ťinut, rezervat, serios, st─âp├«nit, temperat. (Om ~.)

Sobru dex online | sinonim

Sobru definitie

Intrare: sobru
sobru adjectiv
  • silabisire: -bru