Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru soart─â

SO├üRT─é, sor╚Ťi, s. f. 1. (├Än supersti╚Ťii) For╚Ť─â (sau voin╚Ť─â) supranatural─â despre care se crede c─â hot─âr─â╚Öte tot ce se petrece ├«n via╚Ť─â; destin, fatalitate, noroc, scris─â, ursit─â. 2. Situa╚Ťie, concurs de ├«mprejur─âri existente la un moment dat. ÔÖŽ Evolu╚Ťie, desf─â╚Öurare (a unei ac╚Ťiuni); deznod─âm├ónt. ÔÇô Lat. sors, -tis.
SO├üRT─é, sor╚Ťi, s. f. 1. (├Än concep╚Ťiile mistice) For╚Ť─â supranatural─â despre care se crede c─â hot─âr─â╚Öte irevocabil, fatal, toate ac╚Ťiunile ╚Öi ├«nt├ómpl─ârile din via╚Ťa oamenilor; destin, fatalitate, noroc, scris─â, ursit─â. 2. Totalitatea evenimentelor (accidentale sau nu) care compun via╚Ťa (sau o parte a vie╚Ťii) unei fiin╚Ťe (umane); condi╚Ťie de via╚Ť─â. ÔÖŽ Evolu╚Ťie, desf─â╚Öurare (a unei ac╚Ťiuni); deznod─âm├ónt. ÔÇô Lat. sors, -tis.
SO├üRT─é, sor╚Ťi, s. f. (╚śi ├«n forma soarte) 1. (La origine, ├«n concep╚Ťiile mistice) For╚Ť─â sau voin╚Ť─â supranatural─â despre care se crede c─â hot─âr─â╚Öte tot ce se petrece ├«n via╚Ť─â; ceea ce se crede c─â ├«i este h─âr─âzit cuiva ├«n via╚Ť─â, independent de voin╚Ťa lui; destin, fatalitate, noroc; (popular) dat─â, scris─â, ursit─â. O soart─â vitreg─â face ca pulberea multor oameni mari s─â fie risipit─â ├«n v├«nturi! SADOVEANU, E. 104. Ea lupte-se cum biet o ╚Öti, C-a╚Öa ne dete soartea, C─â ╚Öi noi ne-am luptat pe-aci Cu greul ╚Öi cu moartea. CO╚śBUC, P. II 59. De╚Öi trepte osebite le-au ie╚Öit din urna sor╚Ťii, Deopotriv─â-i st─âp├«ne╚Öte raza ta ╚Öi geniul mor╚Ťii. EMINESCU, O. I 130. Fugi de aceste locuri ╚Öi m─â p─âr─âse╚Öte soartei mele nenorocite. ALECSANDRI, T. I 436. 2. Condi╚Ťie de via╚Ť─â, stare, ├«mprejurare, situa╚Ťie (bun─â sau rea) ├«n care se afl─â cineva. V. viitor. Eu n-am uitat, fiindc─â era soarta mea ├«n joc. C. PETRESCU, C. V. 105. Fii b─ârbat ├«n orice soart─â; ╚Öi-n c─âdere ╚Öi-n izb├«nd─â, Privind cu s├«ngele rece la r─âsplat─â sau os├«nd─â. HASDEU, R. V. 156. Ascult─â: fii bl├«nd─â ╚Öi-n╚Ťeleapt─â. O soart─â str─âlucit─â la mine te a╚Öteapt─â. ALECSANDRI, T. II 263. Nu ╚Ötiu dac─â ideea cea dint├«i... ar fi fost aceea de a ├«mbun─ât─â╚Ťi soarta locuitorilor. KOG─éLNICEANU, S. A. 150. Soarta p─ârin╚Ťilor no╚Ötri a preg─âtit pe a noastr─â; institu╚Ťiile lor s├«nt baza institu╚Ťiilor noastre. B─éLCESCU, O. I 7. ÔÖŽ Evolu╚Ťie, desf─â╚Öurare (a unei ac╚Ťiuni); deznod─âm├«nt. La Stalingrad... s-a hot─âr├«t soarta ultimului r─âzboi mondial. STANCU, U.R.S.S. 215. 3. (├Änvechit ╚Öi regional, numai ├«n expr.) A trage sor╚Ťile = a trage la sor╚Ťi, v. sor╚Ť. ÔÇô Variant─â: so├írte s. f.
so├írt─â s. f., g.-d. art. s├│r╚Ťii (├«n expr. ╚Öi: so├írtei); pl. sor╚Ťi
so├írt─â s. f., g.-d. art. s├│r╚Ťii; pl. sor╚Ťi
SO├üRT─é s. 1. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, ursit─â, zodie, (livr.) fatum, (rar) predetermina╚Ťie, (├«nv. ╚Öi pop.) stri╚Öte, (pop.) dat─â, f─âcut, noroceal─â, norocire, or├ónd─â, parte, r├ónduial─â, scris─â, soroc, (├«nv. ╚Öi reg.) sorocire, (reg.) urs─â, urseal─â, (├«nv.) predestina╚Ťie, preursire, preursit─â, tri╚Öte, ursitoare, (grecism ├«nv.) proorizmos, (fig.) stea. (A╚Öa i-a fost ~.) 2. situa╚Ťie, stare. (Nu ╚Ötie nimic de ~ lor.) 3. deznod─âm├ónt, sf├ór╚Öit. (~ b─ât─âliei s-a decis.)
SOÁRTĂ s. v. placentă.
SORȚI s. pl. v. șansă.
SORȚI s. pl. v. recrutare.
so├írte (-├│r╚Ťi), s. f. ÔÇô 1. Destin, ursit─â. ÔÇô 2. Ipostaz─â, circumstan╚Ť─â, stare, condi╚Ťie. ÔÇô 3. Parte rezervat─â de destin fiec─âruia. ÔÇô 4. Opera╚Ťie magic─â pentru a ghici viitorul. ÔÇô 5. Sistem de recrutare pentru serviciul militar. ÔÇô 6. Probabilitate favorabil─â. ÔÇô 7. Placent─â. ÔÇô Var. soart─â. Mr. soarte ÔÇ×placent─âÔÇŁ, megl. sor╚Ťi. Lat. săĺrtem (Pu╚Öcariu 1603; REW 8107), cf. it., port. sorte, prov., fr., cat. sort, sp. suerte. Cu sensurile 4-6 se folose╚Öte mai ales la pl. Der. din lat. *exorta, de la exorß┐Ĺri (Giuglea, Cercet─âri, 23; Pascu, I, 158) este improbabil─â. Cf. alb. ┼íort (Philippide, II, 556). Der. sorti, vb. (a destina, a predestina; refl., Munt., despre un copil ÔÇô a face pe el); sor╚Ťi (var. ├«nsor╚Ťi), vb. (a arunca sor╚Ťii; a face vr─âji); sor╚Ťar, s. m. (persoan─â care a tras la sor╚Ťi pentru serviciul militar); sor╚Ťa╚Ö, s. m. (persoan─â ursit─â). ÔÇô Din rom. provine bg. soarta ÔÇ×placent─âÔÇŁ (Capidan, Raporturile, 228).
SO├üRT─é sor╚Ťi f. 1) (├«n concep╚Ťii mistice) For╚Ť─â supranatural─â despre care se crede c─â determina desf─â╚Öurarea evenimentelor; ursit─â; fatalitate; destin. ~ vitreg─â. ~ crud─â. 2) Concurs de ├«mprejur─âri inevitabile. ÔŚŐ ├Än voia ~ei la ├«nt├ómplare. 3) Rezultat final al unei ac╚Ťiuni; deznod─âm├ónt. [G.-D. sor╚Ťii] /<lat. sors,~tis
soart─â f. 1. destin, considerat drept cauza diferitelor evenimente ale vie╚Ťii: a-╚Öi pl├ónge soarta; 2. efectul destinului, stare bun─â sau rea: a-╚Öi ├«mbun─ât─â╚Ťi soarta; 3. hazard care decide ceva: a trage la sor╚Ťi; 4. pl. parte: de om avea sor╚Ťi cu noroc AL.; 5. locul sau casa ├«n care st─â f─âtul ├«n p├óntecele m─â-sei: soarta vacei se ├«ngroap─â la izvor spre a avea lapte cu ├«mbel╚Öugare. [Lat. SORTEM].
sor╚Ťi f. pl. V. soart─â.
so├írt─â f., pl. e ╚Öi sor╚Ť─ş (din ma─ş vech─şu, az─ş Trans., soarte, pl. sor╚Ť─ş, d. lat. s┼Ćrs, s┼Ćrtis, it. pg. sorte, pv. fr. cat. sort, sp. suerte. V. sor╚Ť). Vech─ş. Sor╚Ť: dup─â soarte ├«mp─âr╚Ťi D-ze┼ş limbi(lor) p─âm├«ntul, ├«n m├«nile tale sor╚Ťile mele (Cor. Ps. 77,54 ╚Öi 30,16). Lucru ob╚Ťinut pin sor╚Ť. ├Än soarte, la sor╚Ť─ş, pin sor╚Ť─ş. Az─ş. Destin, ursit─â: o soart─â amar─â, grea, fericit─â. Pop. Rar. Placent─â, membrana care acopere f─âtu. Soarta armelor, hot─âr├«rea lucrurilor pin r─âzbo─ş: a╚Öa a fost soarta armelor. V. noroc, menire, fatalitate.
soart─â s. v. PLACENT─é.
SOART─é s. 1. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, ursit─â, zodie, (rar) predetermina╚Ťie, (├«nv. ╚Öi pop.) stri╚Öte, (pop.) dat─â, f─âcut, noroceal─â, norocire, or├«nd─â, parte, r├«nduial─â, scris─â, soroc, (├«nv. ╚Öi reg.) sorocire, (reg.) urs─â, urseal─â, (├«nv.) predestina╚Ťie, preursire, preursit─â, tri╚Öte, ursitoare, (grecism ├«nv.) proorizmos, (fig.) stea. (A╚Öa i-a fost ~.) 2. situa╚Ťie, stare. (Nu ╚Ötie nimic de ~ lor.) 3. deznod─âm├«nt, sf├«r╚Öit. (~ b─ât─âliei s-a decis.)
AUDACES FORTUNA IUVAT (lat.) norocul (soarta) ├«i ajut─â pe cei ├«ndr─âzne╚Ťi ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×EneidaÔÇŁ, X, 284: ÔÇ×Audentes fortuna iuvatÔÇŁ.
FORTES FORTUNA ADIUVAT (lat.) norocul (soarta) ajut─â pe cei tari ÔÇô Teren╚Ťiu, ÔÇ×PhornioÔÇŁ, act. I, scena 4, 25. V. ╚Öi Audaces fortuna iuvat.
FORTUNA MULTIS DAT NIMIS, SATIS NULLI (lat.) multora soarta le d─â prea mult, nim─ânui destul (c├ót i-ar trebui) ÔÇô Martial, ÔÇ×EpigrammataÔÇŁ, 12, 10, 2.
HABENT SUA FATA LIBELLI (lat.) c─âr╚Ťile ├«╚Öi au soarta lor ÔÇô Terentianus Maurus, ÔÇ×De littersi, syllabis, pedibus et metrisÔÇŁ, 258: ÔÇ×Procaptu lectoris, habent sua fata libelliÔÇŁ (ÔÇ×├Änc─âpute pe m├óna cititorului, c─âr╚Ťile ├«╚Öi au soarta lorÔÇŁ). Autorul acestui vers a avut el ├«nsu╚Öi o soart─â trist─â, ├«ntruc├ót cartea sa de prozodie a fost dat─â uit─ârii, iar aforismul acesta atribuit altor scriitori latini.
UT FATA TRAHUNT (lat.) cum le-o t├ór├« soarta ÔÇô A te l─âsa ├«n voia soartei, a l─âsa ceva la voia ├«nt├ómpl─ârii.

Soart─â dex online | sinonim

Soart─â definitie

Intrare: soart─â
soart─â g.-d. soartei
soart─â substantiv feminin