soață definitie

10 definiții pentru soață

SOÁȚĂ, soațe, s. f. 1. (Rar) Soție, nevastă. 2. (Înv.) Tovarășă; colaboratoare; prietenă. 3. (Înv.) Persoană, obiect, faptă asemănătoare alteia; pereche. – Lat. socia.
SOÁȚĂ, soațe, s. f. 1. (Astăzi rar) Soție, nevastă. 2. (Înv.) Tovarășă; colaboratoare; prietenă. 3. (Înv.) Persoană, obiect, faptă asemănătoare alteia; pereche. – Lat. socia.
SOÁȚĂ, soațe, s. f. 1. (Rar) Soție, nevastă. Femeia aceea mîndră era soața domnului moldovenesc. SADOVEANU, O. VII 90. Ghencea, măre, se-ntîmpla, Că de tînăr se-nsura... Mîndră soață că-și lua. TEODORESCU, P. P. 623. De-mi ești soață credincioasă, Fă la apă că purcezi Și-n fugă să te repezi... La casele Marcului. ALECSANDRI, P. P. 125. 2. (Învechit și popular) Cel care sprijină pe altul într-o întreprindere; colaborator, tovarăș. Dacă e așa, zise țiganca, și eu vă voi fi soață... și apoi lăsați tot lucrul pe mine, că voi face ce voi ști. RETEGANUL, P. II 28. ◊ Fig. [Virtutea este] soață drăgăstoasă în ale păcii. ISPIRESCU, U. 27. 3. (Învechit și popular) Persoană, obiect, faptă asemănătoare alteia; pereche. După ce i să urî boierului de bătut, îl lăsă, spuindu-i că soață la asta să nu mai facă. RETEGANUL, P. III 29. Multe nebune și prăpădite am văzut în lume, dar soață ție nu ți-aș găsi să umblu și noaptea, nu numai ziua. id. ib. IV 6.
soáță (rar) s. f., g.-d. art. soáței; pl. soáțe
soáță s. f., g.-d. art. soáței; pl. soáțe
SOÁȚĂ s. v. amică, asociată, colaboratoare, însoțitoare, nevastă, părtașă, pereche, prietenă, soție, tovarășă.
SOÁȚĂ ~e f. 1) rar v. SOȚIE. 2) înv. Persoană care însoțește pe cineva într-o acțiune comună. /<lat. socia
soață f. soție. [Lat. SOCIA].
soáță f. (d. soț). Rar azĭ. Tovarășă. Soție (nevastă).
soață s. v. AMICĂ. ASOCIATĂ. COLABORATOARE. ÎNSOȚITOARE. NEVASTĂ. PĂRTAȘĂ. PERECHE. PRIETENĂ. SOȚIE. TOVARĂȘĂ.

soață dex

Intrare: soață
soață substantiv feminin