14 definiții pentru snop
SNOP, snopi,
s. m. 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase (secerate).
2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi, o legătură. ♦
Fig. Fascicul de lumină, de raze luminoase etc.
3. Schije, alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într-o anumită direcție. – Din
sl. snopŭ. SNOP, snopi,
s. m. 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase (secerate).
2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi, o legătură. ♦
Fig. Fascicul de lumină, de raze luminoase etc.
3. Schije, alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într-o anumită direcție. – Din
sl. snopŭ. SNOP, snopi,
s. m. 1. Legătură de tulpini de plante subțiri (mai ales de grîu sau de alte cereale secerate), făcută din mai multe mănunchiuri. Lucesc grăbite seceri și snopii saltă-n claie... Lung duduie mașina, cresc piramizi de paie. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 11. Dar la holdă! Arde soare! Fetele secerătoare Rîd și cîntă, snopi fac grîul, Murmură-ntre sălcii rîul. COȘBUC, P. I 96. ◊
Fig. Vîntul ieși suspinînd, zvîrli snopi albi de nea asupra străjilor tăcute și trecu înainte. SADOVEANU, O. III 144. Bistrița... zvîrle în snopi argintii valurile-i spumate. RUSSO, O. 104.
2. Nume dat unui grup de lucruri de același fel, care formează un mănunchi, o legătură. Aduceau o bancă mare și grea de stejar, un snop uriaș de vergi de vișin opărite cu apă sărată și o legătură de frînghii. CONTEMPORANUL, III 622. Ea venea dintr-o livadă Și la sînu-i de zăpadă Purta snopi de floricele. ALECSANDRI, O. 107. Își dă în lături mantaua și arată un snop de chei ce îi spînzură la brîu. NEGRUZZI, S. III 270. ◊ (În metafore și comparații) Strejile se rădicară, vegherea se desființă... armele se așezară snopi. ODOBESCU, S. I 172. –
Pl. și: (rar) snopuri (EMINESCU, O. I 44).
SNOP s. 1. (reg.) mătrăcală. (~ de grâu.) 2. fascicul, mănunchi, (rar) sul. (Un ~ de raze.) snop (-puri), s. m. – Legătură de cereale sau de iarbă. –
Var. znop și
der. Sl. snopŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353; Conev 72),
cf. bg.,
sb.,
slov.,
ceh.,
pol.,
rus. snop. –
Der. snopi,
vb. (a face snopi; a bate, a lovi); snopeală,
s. f. (bătaie, chelfăneală); snopitură,
s. f. (umflătură în urma unei lovituri).
SNOP ~i m. 1) Legătură făcută din mănunchiuri de cereale (sau de alte plante cu tulpina înaltă). ~ de grâu. 2) Mănunchi de obiecte de același fel (de formă lungă și subțire). ~ de vergele. ◊ A lega ~ a lega foarte strâns. ~ de raze fascicul de raze. /<sl. snopu snop m. mănunchiu de fân sau de cereale: mai mulți mănunchi fac un snop. [Slav. SNOPŬ, mănunchiu]. ║ adv. țeapăn: a lega snop.
snop și
znop m. (vsl. snopŭ, sîrb. bg. rus. pol. snop). Legătură (mănunchĭ) de cereale (grîŭ, orz, ovăs) de vre-o 20-30 de centimetrĭ în diametru. Fig. A lega snop, a lega țeapăn un om.
SNOP s. 1. (reg.) mătrăcală (~ de grîu.) 2. fascicul, mănunchi, (rar) sul. (Un ~ de raze.) Snop dex online | sinonim
Snop definitie
Intrare: snop
snop 1 s.m. substantiv masculin
snop 2 s.n. substantiv neutru