SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor.

SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor.

SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Învechit) Care molipsește, care contaminează. (Fig.) Răul cel mult smreduitor ce răi pe toți făcuse. VĂCĂRESCU, P. 150.

smreduitór (înv.) (-du-i-) adj. m., pl. smreduitóri; f. sg. și pl. smreduitoáre

smreduitór adj. m. (sil. -du-i-), pl. smreduitóri; f. sg. și pl. smreduitoáre

SMREDUITÓR adj. v. contagios, infecțios, molipsitor.

smreduitor adj. v. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MOLIPSITOR.