MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A amăgi cu vorbe; a ademeni; a înșela. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, scr. mamiti.

SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. 1. A amăgi (pe cineva) cu vorbe sau cu minciuni, a ademeni, a ispiti, a înșela. Atunci mai zăbovește prin sat – zise Gogu jovial. Că doar n-o să îndrăznești să-mi momești oaspeții cu teleguța d-tale? REBREANU, R. I 164. Moș Petrache... îl făcea să-și culce liniștit capul în claia de fin din pod, momindu-i inima cu vorbe bătrînești și bune. POPA, V. 89. Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actori-n scenă, Te momește în vîrteje. EMINESCU, O. I 196. ♦ (Subiectul e un lucru ademenitor) A atrage. Ne momește farmecul necunoscutului, și încercăm, într-un noroc, o nouă scoborîre de pe Ceahlău. VLAHUȚĂ, O. A. II 158. ◊ Absol. Un zîmbet e apa, la scaldă momește. Băiatul pe verdele țărm aromește. IOSIF, T. 59. ♦ A atrage cu momeală pești sau alte animale pentru a le prinde; a arunca ceva de mîncare unui animal pentru a-l domoli. [Cîinii] m-au simțit cale de o jumătate de ceas și-am pierdut o mulțime de vreme ca să-i momesc. SLAVICI, N. II 72. 2. (Cu privire la foame) A amăgi, a înșela. Ar fi bine... să culeagă cîteva pere spre a-și mai momi foamea. ISPIRESCU, L. 224. Ne mai momirăm foamea nițel. GORJAN, H. II 36. – Variantă:(regional) smomí (SBIERA, P. 149, CREANGĂ, P. 170, ALECSANDRI, T. 1409) vb. IV.

SMOMÍ vb. IV v. momi.

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

momí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 sg. și pl. momeáscă

smomí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 sg. și pl. smomeáscă

MOMÍ vb. 1. v. înșela. 2. v. seduce.

SMOMÍ vb. v. ademeni, agita, amăgi, ațâța, incita, instiga, încânta, înșela, întărâta, minți, momi, păcăli, prosti, provoca, purta, stârni, trișa, tulbura.

momí (momésc, momít), vb. – A seduce, a atrage, a ademeni. – Megl. mumes. Sl. mamiti „a înșela” (Miklosich, Lexicon, 362; Cihac, II, 202; Tiktin; Berneker, II, 15; Conev 98), cf. bg. mamjă, cr. mamiti, pol. momić. Der. momeală, s. f. (ademeneală, tentare; nadă); momelnic, s. m. (înv., prestidigitator); smomi, vb. (a înșela, a seduce), cu s- expresiv (după Geheeb 39, cu -s sl., cf. sl. izmamiti).

momì v. 1. a atrage prin momeli: cum momim și noi pe prunci PANN; 2. a înșela cu amăgiri: își momi foamea. [Slav. MOMITI].

smomì v. a amăgi cu făgăduieli: să-ți smomească pe nevasta CR. [V. momì].

momésc v. tr. (vsl. momiti, mamiti, sîrb. mámiti, rus. manít, a momi, a atrage. V. momîĭe). Atrag pin înșelăcĭune: telaliĭ momesc slugile de la un stăpîn ca să le ducă la altu. A momi foamea, a o înșela mîncînd puțin ceva ce să nu te chinuĭască pînă ce veĭ avea mîncare destulă. – În est și smomesc (sîrb. smámiti, rus. smanitĭ). V. zămorăsc.

smomésc, V. momesc.

zmomésc, V. momesc.

MOMI vb. 1. a ademeni, a amăgi, a încînta, a înșela, a minți, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorbe mincinoase.) 2. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

smomi vb. v. ADEMENI. AGITA. AMĂGI. AȚÎȚA. INCITA. INSTIGA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. ÎNTĂRÎTA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PROVOCA. PURTA. STÎRNI. TRIȘA. TULBURA.