SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci1, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

SMOCHINÍT, -Ă, smochiniți, -te, adj. (Fam.) Încrețit2, zbârcit (ca o smochină). – V. smochini.

SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. A se zbârci1, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.

SMOCHINÍT, -Ă, smochiniți, -te, adj. Încrețit2, zbârcit (ca o smochină). – V. smochini.

SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. A căpăta multe zbîrcituri; a se zbîrci. V. stafidi.

SMOCHINÍT, -Ă, smochiniți, -te, adj. Încrețit ca o smochină; zbîrcit. V. stafidit. Fața îi era smochinită, cenușie, și i se făcuse mică cît pumnul. DUMITRIU, B. F. 85. O pălăriuță mică, de formă tiroleză, trimetea în jurul gîtului smochinit o lungă pană de struț. CAMIL PETRESCU, N. 49.

!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă

smochiní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smochinésc, imperf. 3 sg. smochineá; conj. prez. 3 sg. și pl. smochineáscă

SMOCHINÍ vb. v. cuta, încreți, rida, zbârci.

SMOCHINÍT adj. v. creț, cutat, încrețit, ridat, zbârcit.

A SMOCHINÍ ~ésc tranz. A face să se smochinească. /Din smochină

A SE SMOCHINÍ pers. 3 se ~éște intranz. A se încreți ca o smochină; a se zbârci tare. /Din smochină

smochinésc, V. stafidesc.

stafidésc v. tr. Fac să se zbîrcească ca o stafidă: bătrîneța îl stafidise. V. refl. S’a stafidit de bătrîneță, o babă stafidită. – Și smochinesc (CL. 1919, 3, 213).

smochini vb. v. CUTA. ÎNCREȚI. RIDA. ZBÎRCI.

smochinit adj. v. CREȚ. CUTAT. ÎNCREȚIT. RIDAT. ZBÎRCIT.