smochini definitie

2 intrări

22 definiții pentru smochini

SMOCHÍN, smochini, s. m. Arbore cu frunzele lobate, cu numeroase flori închise într-un receptacul globulos, care la maturitate devine un fruct comestibil cărnos, dulce și suculent (Ficus carica). – Din smochină (derivat regresiv) sau din sl. smokĭnŭ.
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se zbârci1, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.
SMOCHÍN, smochini, s. m. Arbore cu frunzele lobate, cu numeroase flori închise într-un receptacul globulos, care la maturitate devine un fruct comestibil cărnos, dulce și suculent (Ficus carica). – Din smochină (derivat regresiv) sau din sl. smokĩnŭ.
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. A se zbârci1, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.
SMOCHÍN, smochini, s. m. Arbust originar din regiunea mediteraneană, cu frunzele lobate, cu flori numeroase închise într-un receptacul globulos, care la maturitate devine un fruct cărnos, dulce și comestibil (Ficus carica). Prin văi adînci umbresc platanii cu frunza lată și smochinii încărcați cu roade. BART, S. M. 47. [Băiatul] văzu de ceea parte a rîului niște smochini. ISPIRESCU, L. 281. Smochini s-ațin pe verzi cărări în floare. EMINESCU, O. IV 209.
SMOCHINÍ, smochinesc, vb. IV. Refl. A căpăta multe zbîrcituri; a se zbîrci. V. stafidi.
smochín s. m., pl. smochíni
!smochiní (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se smochinéște, imperf. 3 sg. se smochineá; conj. prez. 3 să se smochineáscă
smochín s. m., pl. smochíni
smochiní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smochinésc, imperf. 3 sg. smochineá; conj. prez. 3 sg. și pl. smochineáscă
SMOCHINÍ vb. v. cuta, încreți, rida, zbârci.
SMOCHÍN ~i m. Arbore exotic cu flori închise într-un receptacul și cu fructe dulci, miezoase și suculente. /Din smochină
A SMOCHINÍ ~ésc tranz. A face să se smochinească. /Din smochină
A SE SMOCHINÍ pers. 3 se ~éște intranz. A se încreți ca o smochină; a se zbârci tare. /Din smochină
smochin m. pom ce face smochine (Ficus carica). [Slav. SMOKYNŬ].
smochín și zmochín m.(d. smochină). Un pom mic înrudit cu dudu și muru, cu frunze mari palmate și originar din Siria (ficus cárica). Crește cultivat și sălbatic pin România pe lîngă Dunăre și produce chear fructe bine coapte. – La Dos somchin (Tkt).
smochinésc, V. stafidesc.
stafidésc v. tr. Fac să se zbîrcească ca o stafidă: bătrîneța îl stafidise. V. refl. S’a stafidit de bătrîneță, o babă stafidită. – Și smochinesc (CL. 1919, 3, 213).
zmochin-, V. sm-.
smochini vb. v. CUTA. ÎNCREȚI. RIDA. ZBÎRCI.
SMOCHÍN (< smochină) s. m. Arbore fructifer din familia moraceelor, înalt de 2-10 m, cu frunze mari lobate, flori închise în cupe care la maturitate devin fructe cărnoase, dulci, comestibile (Ficus carica). Este cultivat intens în S Europei și în N Africii.
Ficus carica L. « Smochin ». Arbust (cca 5 m înălțime) sau, mai rar, arbore, ramificat de la bază, ramuri groase, puțin numeroase, cenușii sau puțin verzi, scoarța netedă, lujeri groși, verzi. Receptaculul piriform sau sferic închide numeroasele flori mici, unisexuat-monoice sau dioice; în partea inferioară florile femele, care au lipite la bază cele 5 sepale, cele mascule în partea superioară, formate din 3 sepale și 3 stamine. La maturitate, receptaculul (smochina) devine cărnos, dulce, neted, suculent, comestibil. Frunze mari, caduce, alterne, cordat-ovate, cenușii, întregi ori palmat-lobate, nervate, cu 3-5 lobi, adînc-sinuate, neregulat-dințate, pe partea superioară cu peri scurți, rigizi, pe cea inferioară cu peri scurți, moi.

smochini dex

Intrare: smochini
smochini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: smochin
smochin substantiv masculin
zmochin substantiv masculin