SMOÁLĂ s. f. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se folosește la pavaje, în industria chimică etc. – Din sl. smola.

SMOÁLĂ s. f. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se întrebuințează la pavaje, în industria chimică etc. – Din sl. smola.

SMOÁLĂ s. f. Substanță neagră, vîscoasă, rămasă de la distilarea petrolului sau a gudronului de cărbuni și întrebuințată la facerea pavajelor, în industria chimică etc. V. catran, gudron. Smoala fierbea în cazane, ciocanele prinseră a bate din ce în ce mai des, iar răsunetul muncii umplu de zgomot toată întinderea. DUNĂREANU, CH. 210. [În curte] se afla și o topitoare de smoală și catran. I. IONESCU, M. 757. ◊ (În metafore și comparații, cu aluzie la culoarea substanței) I-a băgat în răcori un palicar cu falnice musteți de smoală. C. PETRESCU, A. R. 8. Ochii mei sînt flacări negre... părul meu e negru smoală. EFTIMIU, Î. 106.

smoálă s. f., g.-d. art. smoálei

smoálă s. f., g.-d. art. smoálei

SMOÁLĂ s. (reg.) zeft, (prin Munt. și Mold.) catran, (Ban.) pec. (Un cazan cu ~.)

smoálă s. f. – Gudron, catran. – Var. zmoală, Mold. șmoală și der. Sl. (bg., sb., pol.) smola (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 352; Conev 42). – Der. smoli, vb. (a unge cu smoală, a cătrăni; refl., a se prăji, a se pîrli), din sl. smoliti; smolit, adj. (uns cu smoală; oacheș, brunet); smolniță, s. f. (loc, pămînt argilos), din sb. smolnica (Scriban).

ZMOÁLĂ s. f. (Var.) Smoală. (cf. smoală)

SMOÁLĂ f. Substanță solidă, de culoare neagră, obținută prin distilarea gudroanelor de cărbuni sau prin oxigenarea păcurii, fiind întrebuințată la prepararea asfaltului, ca material izolant etc. [G.-D. smoalei] /<sl. smola

smoală f. păcură de uns osia carelor și de spoit corăbiile. [Slav. SMOLA].

smoală f., fără pl. (vsl. bg. sîrb. smola, rus. smolà). Bitum. – Și șmoală (Cov.).

SMOALĂ s. (reg.) zeft, (prin Munt. și Mold.) catran, (Ban.) pec. (Un cazan cu ~.)

SMOALĂ subst. și vb. a smoli. 1. Smolii b., mold. (Sd XI 87). 2. Smolea (17 A II 233). 3. Smolean mold. (Sd XXIII); Smolian b. (C. Ștef; 17 A IV 367).

smoală s. f. sg. (intl.) deținut.