Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 952738:

smiorcăí, smiorcăi, vb. tranz., refl. – A plânge înăbușit, trăgând aerul pe nas cu zgomot. – Cf. smârcâi (< sl. smrǔkati) (DEX); din smiorc (formă onomatopeică) + suf. -ăi (MDA).

Smiorcăi dex online | sinonim

Smiorcăi definitie