Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

29 defini╚Ťii pentru smiorc─âit

SMIORC─é├Ź, smi├│rc─âi, vb. IV. (Pop. ╚Öi fam.) 1. Intranz. A trage (├«n mod repetat) aerul pe nas (din cauza pl├ónsului, a unui tic nervos etc.), produc├ónd un zgomot caracteristic. 2. Intranz. ╚Öi refl. A pl├ónge (alintat ╚Öi pref─âcut) sau a se preface c─â pl├ónge; a sc├ónci. ÔÇô Cf. sm├órc├ói.
SMIORC─é├ŹT2, -─é, smiorc─âi╚Ťi, -te, adj. Pl├óng─âre╚Ť, sc├óncit. ÔÇô V. smiorc─âi.
SMIORC─é├ŹT1, smiorc─âituri, s. n. Faptul de a (se) smiorc─âi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorc─âie; smiorc─âial─â, sm├órc├óial─â, sm├órc├óit1. ÔÇô V. smiorc─âi.
SMIORC─é├Ź, smi├│rc─âi, vb. IV. (Pop. ╚Öi fam.) 1. Intranz. A trage (├«n mod repetat) aerul pe nas (din cauza pl├ónsului, a unui tic nervos etc.), produc├ónd un zgomot caracteristic. 2. Intranz. ╚Öi refl. A pl├ónge (alintat ╚Öi pref─âcut) sau a se preface c─â pl├ónge; a sc├ónci. ÔÇô Cf. sm├órc├ói.
SMIORC─é├ŹT2, -─é, smiorc─âi╚Ťi, -te, adj. Pl├óng─âre╚Ť, sc├óncit. ÔÇô V. smiorc─âi.
SMIORC─éIT1 s. n. Faptul de a (se) smiorc─âi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorc─âie; smiorc─âial─â, sm├órc├óial─â, sm├órc├óit1. ÔÇô V. smiorc─âi.
SMIORC─é├Ź, smi├│rc─âi, vb. IV. 1. Intranz. A trage ├«n mod repetat aerul pe nas (din cauza pl├«nsului sau a unui tic nervos); a sm├«rc├«i. Zv├«rlindu-╚Öi tichia neagr─â mai spre ceaf─â, tot smiorc─âia din nas. CAMILAR, N. II 327. ÔŚŐ (Cu subiectul ┬źnasul┬╗) Smiorc─âia nasul t─âu. PAS, Z. I. 16. ÔŚŐ Tranz. (Rar, cu complementul ┬źnasul┬╗) ├Ä╚Ťi smiorc─âi nasul ╚Öi ├«╚Ťi cl─ân╚Ť─ânesc din╚Ťii. PAS, Z. I 66. 2. Intranz. ╚Öi refl. A pl├«nge ├«n─âbu╚Öit; a se preface c─â pl├«nge, a se sc├«nci. Cineva, pesemne doamna R─âghin─â, smiorc─âia ├«ntr-una a pl├«ns. GALAN, B. I 77. Se smiorc─âiesc ╚Öi te ├«ntrebi de ce? PAS, L. I 304. S─â spui de unde ai at├«╚Ťia bani?... De unde i-ai furat? ÔÇô Nu i-am furat, mamaie, z─âu, s-a smiorc─âit micu╚Ťul. POPA, V. 149. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: smiorc─âiesc. ÔÇô Variant─â: smorc─â├ş (CAMILAR, N. I 356) vb. IV.
SMIORC─é├ŹT s. n. Faptul de a (se) smiorc─âi; smiorc─âial─â.
SMORC─é├Ź vb. IV v. smiorc─âi.
smiorc─â├ş (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 smi├│rc─âie, imperf. 3 sg. smiorc─âi├í; conj. prez. 3 s─â smi├│rc─âie
!smiorc─â├şt s. n., pl. smiorc─â├şturi
smiorc─â├ş vb., ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. smi├│rc─âi, 3 sg. ╚Öi pl. smi├│rc─âie, imperf. 3 sg. smiorcai├í
smiorc─â├şt s. n., pl. smiorc─â├şturi
SMIORC─é├Ź vb. 1. a (se) miorc─âi, a pl├ónge, (glume╚Ť) a (se) miorl─âi, a or─âc─âi. (Copilul s-a ~ toat─â ziua.) 2. a se lamenta, a (se) sc├ónci, a se sclifosi. (Nu te mai ~ at├óta!) 3. (reg.) a sf├órc├ói, a sm├órc├ói. (~ pe nas.)
SMIORC─é├Ź vb. v. sc├ónci.
SMIORC─é├ŹT adj. 1. pl├óng─âcios, pl├óng─âre╚Ť, sc├óncit, v─âic─âre╚Ť, (rar) pl├óngaci, v─âit─âre╚Ť, v─âit─âtor, (fam.) b├óz├óit. (Ce copil ~!) 2. miorl─âit, miorl─âitor, pl├óng─âre╚Ť. (Un glas ~.)
SMIORC─é├ŹT s. v. sc├óncet.
A SMIORC─é├Ź smi├│rc─âi intranz. A trage ├«ntruna aerul pe nas (mai ales ├«n timpul pl├ónsului), produc├ónd un sunet caracteristic. /smiorc + suf. ~─âi
A SE SMIORC─é├Ź m─â smi├│rc─âi intranz. A pl├ónge pref─âcut, tr─âg├ónd repetat ╚Öi zgomotos aerul pe nas; a se sclifosi. /smiorc + suf. ~─âi
smorc─â├Č v. a trage suflarea cu nasul, vorbind de cai. [Cf. miorc─â├Č].
sm├«╠ürc├«─ş ╚Öi sm├│rc─â─ş ╚Öi -─ş├ęsc, a -─ş v. Intr. (vsl. smr┼şkati, rus. sm├│rkat─ş, a-╚Ť─ş sufla nasu, d. vsl. smr┼şk┼ş, muc─ş; bg. sm┼şrkam, trag aer pe nas, smr┼şk, tragere de tabac. V. sm├«rc, smorc─â─ş). Fam. Fac smorca-smorca, ca apaÔÇÖn cizme, muci─ş ├«n nas c├«nd ├«─ş trag─ş ╚Ö. a., sc├«ncesc, tot pl├«ng (vorbind de copi─ş). V. refl. ├Äm─ş suflu nasu cu zgomot. ÔÇô ╚śi zm-. ├Än nord ╚Öi sf├«rc├«─ş.
zm├│rc─â─ş, V. smorc─â─ş.
smiorcăi vb. v. SCÎNCI.
SMIORC─éI vb. 1. a (se) miorc─âi, a pl├«nge, (glume╚Ť) a (se) miorl─âi, a or─âc─âi. (Copilul s-a ~ toat─â ziua.) 2. a se lamenta, a (se) sc├«nci, a se sclifosi. (Nu te mai ~ at├«ta!) 3. (reg.) a sf├«rc├«i, a sm├«rc├«i. (~ pe nas.)
SMIORC─éIT adj. 1. pl├«ng─âcios, pl├«ng─âre╚Ť, sc├«ncit, v─âic─âre╚Ť, (rar) pl├«ngaci, v─âit─âre╚Ť, v─âit─âtor, (fam.) b├«z├«it. (Ce copil ~!) 2. miorl─âit, miorl─âitor, pl├«ng─âre╚Ť. (Un glas ~.)
smiorcăit s. v. SCÎNCET.
smiorc─â├ş, smiorc─âi, vb. tranz., refl. ÔÇô A pl├ónge ├«n─âbu╚Öit, tr─âg├ónd aerul pe nas cu zgomot. ÔÇô Cf. sm├órc├ói (< sl. smrăökati) (DEX); din smiorc (form─â onomatopeic─â) + suf. -─âi (MDA).
smiorc─â├şt, -─â, smiorc─âi╚Ťi, -te, adj. ÔÇô Pl├óng─âcios. ÔÇô Din smiorc─âi (MDA).
smiorcăi, smiorcăiesc (pop.) I. v. i. a trage în mod repetat aer pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.) II. v. r. a plânge alintat; a se preface că plânge

Smiorc─âit dex online | sinonim

Smiorc─âit definitie

Intrare: smiorc─âit (adj.)
smiorc─âit adj. adjectiv
Intrare: smiorc─âi
zmorc─âi 1 conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
smorc─âi 1 conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
smiorc─âi 2 verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
smorc─âi 2 verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
zmorc─âi 2 verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
smiorc─âi 1 conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
Intrare: smiorc─âit (fapt; -uri)
smiorc─âit fapt; -uri substantiv neutru