Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru sminteal─â

SMINTE├üL─é, sminteli, s. f. 1. Tulburare a min╚Ťii, scr├ónteal─â, nebunie; p. ext. gre╚Öeal─â, abatere. 2. (├Änv. ╚Öi pop.) Stric─âciune, pierdere, pagub─â; nepl─âcere. ÔÖŽ Loc. adv. F─âr─â sminteal─â = ├«n mod absolut, negre╚Öit. ÔŚŐ Expr. A da (pe cineva) de sminteal─â = a face (pe cineva) de r├ós; a da de gol. ÔÇô Sminti + suf. -eal─â.
SMINTE├üL─é, sminteli, s. f. 1. Tulburare a min╚Ťii, scr├ónteal─â, nebunie; p. ext. gre╚Öeal─â, abatere. 2. (├Änv. ╚Öi pop.) Stric─âciune, pierdere, pagub─â; nepl─âcere. ÔŚŐ Loc. adv. F─âr─â sminteal─â = ├«n mod absolut, negre╚Öit. ÔŚŐ Expr. A da (pe cineva) de sminteal─â = a face (pe cineva) de r├ós; a da de gol. ÔÇô Sminti + suf. -eal─â.
SMINTE├üL─é, sminteli, s. f. 1. Tulburare a min╚Ťii, scr├«nteal─â, nebunie; (sens atenuat) r─ât─âcire, abatere, gre╚Öeal─â. S├«nt semne de sminteal─â ├«n lume... Sminteala trebuie c─âlcat─â ├«n picioare. VORNIC, P. 223. Sminteala nu se ╚Ötia bine din ce-i venise. SADOVEANU, la TDRG. Vai de cel ce se sminte╚Öte, dar mai vai de cel prin care vine sminteala! CREANG─é, A. 142. ÔÖŽ Defect care ├«mpiedic─â buna func╚Ťionare a unui lucru. Cerceteaz─â toate leg─âturile grinzilor, pentru ca s─â se ├«ncredin╚Ťeze dac─â nu e vreo sminteal─â. GANE, N. I 78. 2. (Ast─âzi rar) Stric─âciune, pierdere, pagub─â, v─ât─âmare; (sens atenuat) nepl─âcere. Socot c─â m─âria-sa Nicoar─â cu ai s─âi n-or fi avut nici o sminteal─â pe cale, c─âci ├«i poart─â om cuminte pe poteci ferite. SADOVEANU, N. P. 19. Acele o╚Öti turce╚Öti ce se v─âd erau ariergarda de patru mii c─âl─âre╚Ťi supt Hasan-pa╚Öa, care mergea tr─âg├«ndu-se ├«ncet ╚Öi cu bun─â r├«nduial─â, ├«ngrijind d-a nu primi ├«n coad─â vreo sminteal─â din partea noastr─â. B─éLCESCU, O. II 111. Ploile cele multe de toamn─â aduc sminteal─â la struguri ╚Öi la porumb. I. IONESCU, M. 61. ÔŚŐ Expr. F─âr─â sminteal─â = f─âr─â lips─â, f─âr─â stric─âciune, nev─ât─âmat; p. ext. ├«n mod absolut, negre╚Öit, neap─ârat. Ceru un ajutor de oameni, ├«ndatorindu-se a-i aduce capul lui Codreanu f─âr─â sminteal─â. GANE, N. I 195. (Mai ales ├«n construc╚Ťii negative) A da (pe cineva) de sminteal─â sau a face (cuiva) sminteal─â = a produce (cuiva) o nepl─âcere, a face (pe cineva) de r├«s, a da de gol. Bag de sam─â deodat─â c─â noutatea de care erau m├«ndri boto╚Ö─ânenii ├«i d─â de sminteal─â. SADOVEANU, E. 82. S─â nu m─â dai de sminteal─â. ALECSANDRI, T. 425. Te rog s─â dai ficiorului Costachi cincisprezece galbini ╚Öi dumneata ├«i vei trage ├«napoi... Te rog numai s─â nu-mi faci sminteal─â. KOG─éLNICEANU, S. 222.
sminte├íl─â s. f., g.-d. art. smint├ęlii; pl. smint├ęli
sminte├íl─â s. f., g.-d. art. smint├ęlii; pl. smint├ęli
SMINTE├üL─é s. 1. v. nebunie. 2. aiureal─â, ╚Ťicneal─â, z─âp─âceal─â, (fam. fig.) ╚Ť─âc─âneal─â. (~ lui a speriat pe toat─â lumea.)
SMINTE├üL─é s. v. abatere, culpabilitate, culp─â, daun─â, dificultate, eroare, gre╚Öeal─â, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreli╚Öte, pagub─â, p─âcat, piedic─â, pierdere, prejudiciu, stavil─â, stric─âciune, vin─â, vinov─â╚Ťie.
sminteal─â f. 1. dezordine, turburare: crengile f─âceau sminteal─â vecinului; 2. eroare: s─â se vad─â dac─â e vrÔÇÖo sminteal─â; 3. fig. nebunie.
sminte├íl─â f., pl. el─ş. Ac╚Ťiunea de a sminti (dezordine, deranjare, ├«mpedecare, v─ât─âmare, pagub─â): a face sminteal─â unu─ş lucru, unu─ş om. A da de (vech─ş a l─âsa ├«n sa┼ş la) sminteal─â, a ├«n╚Öela ├«n a╚Öteptare. Biblia. Scandel─â. Vech─ş. Seducere, r─ât─âcire. Az─ş. Nebunie (propri┼ş ╚Öi fig.). Lucru de smintit: vorba asta e curat─â sminteal─â. ÔÇô ╚śi zm-.
sminteal─â s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULP─é. DAUN─é. DIFICULTATE. EROARE. GRE╚śEAL─é. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELI╚śTE. PAGUB─é. P─éCAT. PIEDIC─é. PIERDERE. PREJUDICIU. STAVIL─é. STRIC─éCIUNE. VIN─é. VINOV─é╚ÜIE.
SMINTEAL─é s. 1. (MED.) alienare, aliena╚Ťie, demen╚Ť─â, nebunie, smintire, ╚Ťicneal─â, boal─â mintal─â, (pop.) nebuneal─â, (├«nv. ╚Öi reg.) smint─â, (Transilv., Maram. ╚Öi Ban.) bol├«nzie, (prin Bucov.) s─âlteal─â, (Mold.) z─âluzeal─â, z─âluzie, z─ârgheal─â, z─ârghenie, (fam.) c─âpial─â, (fig.) r─ât─âcire, scr├«nteal─â, ╚Ť─âc─âneal─â. 2. aiureal─â, ╚Ťicneal─â, z─âp─âceal─â, (fam. fig.) ╚Ť─âc─âneal─â.

Sminteal─â dex online | sinonim

Sminteal─â definitie

Intrare: sminteal─â
zminteal─â substantiv feminin
sminteal─â substantiv feminin