smerenie definitie

12 definiții pentru smerenie

SMERÉNIE s. f. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință. ♦ (Bis.) Evlavie, cucernicie, pioșenie. – Din si. sŭmĕrjenije.
SMERÉNIE s. f. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință. ♦ (Bis.) Evlavie, cucernicie, pioșenie. – Din sl. sŭmĕrjenije.
SMERÉNIE s. f. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință; (Bis.) supunere în fața lui dumnezeu, evlavie, cucernicie. [Maica Rahila] primi în căsuța ei pe copilă și începu s-o învețe cuviința și smerenia călugărească. GALACTION, O. I 317. [Călugărul] începu a mînca cu smerenie și cumpătat, fără grabă. HOGAȘ, M. N. 122. Sta smirnă înaintea fiului său și-i vorbea cu smerenie, ca unui om străin și foarte respectat. VLAHUȚĂ, O. A. I 89.
smerénie (-ni-e) s. f., art. smerénia (-ni-a), g.-d. smerénii, art. smeréniei
smerénie s. f. (sil. -ni-e), art. smerénia (sil. -ni-a), g.-d. art. smeréniei; pl. smerénii
SMERÉNIE s. 1. v. umilință. 2. umilință, (înv.) smericiune, smerire, (fam.) spăseală, spăsenie. (Cu ~ îi sărută dreapta.) 3. plecare, supunere, umilință, (livr.) obsecviozitate, (înv.) plecat, umiliațiune, umilitate. (~ în fața...) 4. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, (livr.) devoțiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire. (~ unui credincios.)
SMERÉNIE s. v. candoare, castitate, feciorie, inocență, modestie, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate.
SMERÉNIE f. 1) Atitudine smerită; comportament respectuos. 2) rel. Sentiment religios manifestat prin îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; cuvioșie; pietate; evlavie; cucernicie; religiozitate. [G.-D. smereniei; Sil. -ni-e] /<sl. sumérjenije
smerenie f. umilință. [Slav. SŬMIERIENIIE].
smerénie f. (vsl. sŭmĭerĭeniĭe). Modestie, umilință: smerenia sihastrului.
smerenie s. v. CANDOARE. CASTITATE. FECIORIE. INOCENȚĂ. MODESTIE. NEPRIHĂNIRE. NEVINOVĂȚIE. PUDICITATE. PUDOARE. VIRGINITATE.
SMERENIE s. 1. umilință, (înv.) micșorare, milă, molcomire. (De o ~ excesivă.) 2. umilință, (înv.) smericiune, smerire, (fam.) spăseală, spăsenie. (Cu ~ îi sărută dreapta.) 3. plecare, supunere, umilință, (înv.) plecat, umiliațiune, umilitate. (~ în fața divinității.) 4. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, (livr.) devoțiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, rîvnă, rîvnire, smerire. (~ unui bigot.)

smerenie dex

Intrare: smerenie
smerenie