Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru smerenie

SMER├ëNIE s. f. Atitudine umil─â, supus─â, respectuoas─â; comportare modest─â, plin─â de bun─â-cuviin╚Ť─â. ÔÖŽ (Bis.) Evlavie, cucernicie, pio╚Öenie. ÔÇô Din si. s┼şm─Ľrjenije.
SMER├ëNIE s. f. Atitudine umil─â, supus─â, respectuoas─â; comportare modest─â, plin─â de bun─â-cuviin╚Ť─â. ÔÖŽ (Bis.) Evlavie, cucernicie, pio╚Öenie. ÔÇô Din sl. s┼şm─Ľrjenije.
SMER├ëNIE s. f. Atitudine umil─â, supus─â, respectuoas─â; comportare modest─â, plin─â de bun─â-cuviin╚Ť─â; (Bis.) supunere ├«n fa╚Ťa lui dumnezeu, evlavie, cucernicie. [Maica Rahila] primi ├«n c─âsu╚Ťa ei pe copil─â ╚Öi ├«ncepu s-o ├«nve╚Ťe cuviin╚Ťa ╚Öi smerenia c─âlug─âreasc─â. GALACTION, O. I 317. [C─âlug─ârul] ├«ncepu a m├«nca cu smerenie ╚Öi cump─âtat, f─âr─â grab─â. HOGA╚ś, M. N. 122. Sta smirn─â ├«naintea fiului s─âu ╚Öi-i vorbea cu smerenie, ca unui om str─âin ╚Öi foarte respectat. VLAHU╚Ü─é, O. A. I 89.
smer├ęnie (-ni-e) s. f., art. smer├ęnia (-ni-a), g.-d. smer├ęnii, art. smer├ęniei
smer├ęnie s. f. (sil. -ni-e), art. smer├ęnia (sil. -ni-a), g.-d. art. smer├ęniei; pl. smer├ęnii
SMER├ëNIE s. 1. v. umilin╚Ť─â. 2. umilin╚Ť─â, (├«nv.) smericiune, smerire, (fam.) sp─âseal─â, sp─âsenie. (Cu ~ ├«i s─ârut─â dreapta.) 3. plecare, supunere, umilin╚Ť─â, (livr.) obsecviozitate, (├«nv.) plecat, umilia╚Ťiune, umilitate. (~ ├«n fa╚Ťa...) 4. (BIS.) credin╚Ť─â, cucernicie, cuvio╚Öenie, cuvio╚Öie, evlavie, pietate, pio╚Öenie, piozitate, religiozitate, (livr.) devo╚Ťiune, (├«nv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, r├óvn─â, r├óvnire, smerire. (~ unui credincios.)
SMER├ëNIE s. v. candoare, castitate, feciorie, inocen╚Ť─â, modestie, neprih─ânire, nevinov─â╚Ťie, pudicitate, pudoare, virginitate.
SMER├ëNIE f. 1) Atitudine smerit─â; comportament respectuos. 2) rel. Sentiment religios manifestat prin ├«ndeplinirea scrupuloas─â a practicilor biserice╚Öti; cuvio╚Öie; pietate; evlavie; cucernicie; religiozitate. [G.-D. smereniei; Sil. -ni-e] /<sl. sum├ęrjenije
smerenie f. umilin╚Ť─â. [Slav. S┼ČMIERIENIIE].
smer├ęnie f. (vsl. s┼şm─şer─şeni─şe). Modestie, umilin╚Ť─â: smerenia sihastrului.
smerenie s. v. CANDOARE. CASTITATE. FECIORIE. INOCENȚĂ. MODESTIE. NEPRIHĂNIRE. NEVINOVĂȚIE. PUDICITATE. PUDOARE. VIRGINITATE.
SMERENIE s. 1. umilin╚Ť─â, (├«nv.) mic╚Öorare, mil─â, molcomire. (De o ~ excesiv─â.) 2. umilin╚Ť─â, (├«nv.) smericiune, smerire, (fam.) sp─âseal─â, sp─âsenie. (Cu ~ ├«i s─ârut─â dreapta.) 3. plecare, supunere, umilin╚Ť─â, (├«nv.) plecat, umilia╚Ťiune, umilitate. (~ ├«n fa╚Ťa divinit─â╚Ťii.) 4. (BIS.) credin╚Ť─â, cucernicie, cuvio╚Öenie, cuvio╚Öie, evlavie, pietate, pio╚Öenie, piozitate, religiozitate, (livr.) devo╚Ťiune, (├«nv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, r├«vn─â, r├«vnire, smerire. (~ unui bigot.)

Smerenie dex online | sinonim

Smerenie definitie