SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi, a împestrița cu diferite culori; a smălțui (2). – Din smalț.

SMĂLȚÁ, smălțez, vb. I. Tranz. (Folosit mai ales la participiu) A împestrița cu diferite culori. V. smălțui. Popa Tonea... sub podoaba dalbelor veșminte preoțești, smălțate cu desfoiate foi de floarea-soarelui. GALACTION, O. I 176. În fața mea e malul copilăriei mele, Smălțat de mușețelul cu capetele blonde. PERPESSICIUS, S. 80.

smălțá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 smălțeáză

smălțá vb., ind. prez. 1 sg. smălțéz, 3 sg. și pl. smălțeáză

SMĂLȚÁ vb. a împestrița, a păta, (rar) a pestrița, (înv. și reg.) a popistri, (fig.) a smălțui. (Florile ~ câmpia.)

SMĂLȚA vb. a împestrița, a păta, (rar) a pestrița, (înv. și reg.) a popistri, (fig.) a smălțui. (Florile ~ cîmpia.)