SLUTÉNIE s. f. v. sluțenie.

SLUȚÉNIE, (2) sluțenii, s. f. 1. Faptul de a fi slut; schilodeală, infirmitate, diformitate; p. ext. urâțenie mare (fizică sau morală); hidoșenie, sluție. 2. (Concr.) Ființă schiloadă, diformă sau foarte urâtă; pocitanie, sluțitură, monstru. [Var.: (înv.) sluténie s. f.] – Sluți + suf. -enie.

SLUTÉNIE s. f. v. sluțenie.

SLUȚENIE, sluțenii, s. f. Faptul de a fi slut; schilodeală, infirmitate, diformitate; p. ext. urâțenie mare (fizică sau morală); hidoșenie, sluție. ♦ (Concr.) Ființă schiloadă, diformă sau foarte urâtă; pocitanie, sluțitură, monstru. [Var.: (înv.) sluténie s. f.] – Sluți + suf. -enie.

SLUTÉNIE s. f. v. sluțenie.

SLUȚÉNIE, sluțenii, s. f. Faptul de a fi slut, înfățișare urîtă, urîțenie. Nu i-a mai luat seama... și la sluțenia chipului. CARAGIALE, la CADE. La ce grad de sluțenie aduce pe femei patima jocului. ALECSANDRI, S. 136. ◊ (Cu o determinare care intensifică ideea) Uită-te la mine... nu-s sluțenia pămîntului. SADOVEANU, O. VII 35. ♦ (Concretizat) Ființă urîtă; pocitanie. Da ce crezi că-s prost să mă mai uit la toate sluțeniile? DUNĂREANU, CH. 157. Se uită mai cu luare-aminte și vede sus o babă, sluțenie mare, legănîndu-se pe picioare. ȘEZ. I 151. – Variantă: sluténie (ISPIRESCU, L. 47) s. f.

sluțénie (-ni-e) s. f., art. sluțénia (-ni-a), g.-d. art. sluțéniei; (ființe) pl. sluțénii, art. sluțéniile (-ni-i-)

sluțénie s. f. (sil. -ni-e), art. sluțénia (sil. -ni-a), g.-d. art. sluțéniei; (ființe) pl. sluțénii, art. sluțéniile (sil. -ni-i-)

SLUȚÉNIE s. 1. v. urâțenie. 2. v. monstru.

Sluțenie ≠ frumusețe

SLUȚÉNIE ~i f. 1) Caracter slut; urâțenie. 2) Ființă sau lucru slut; urâțenie. /a sluți + suf. ~enie

sluțenie f. urăciune.

sluțénie f. (d. slut). Defectu de a fi slut, uricĭune. Persoană slută: cine-ĭ sluțenia asta? – Și -ténie (Isp.).

SLUȚENIE s. 1. diformitate, hîdoșenie, poceală, urîciune, urîțenie, (rar) sluție, (pop.) hîzenie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.) 2. (concr.) hîdoșenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțitură, urîciune, urîțenie, (pop.) hîzenie, potcă, stropșitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (Ce e ~ asta?)