slujitorime definitie

8 definiții pentru slujitorime

SLUJITORÍME s. f. (Rar;, cu sens colectiv) Mulțime de slujitori; totalitate a slujitorilor. – Slujitor + suf. -ime.
SLUJITORÍME s. f. (Colectiv) Mulțime de slujitori; totalitate a slujitorilor. – Slujitor + suf. -ime.
SLUJITORÍME s. f. (Cu sens colectiv) Mulțime de slujitori, totalitatea servitorilor sau oștenilor unei curți domnești (sau boierești). Să se tragă clopotele de primejdie! Să se scoale toată slujitorimea asupra hoților. SADOVEANU, Z. C. 341. Constantin Brîncoveanul neîngriji in urmă armata. «El strică multă slujitorime, zice cronicarul, făcîndu-i podani prin satele lui și ale rudelor lui». BĂLCESCU, O. I 21.
slujitoríme (rar) s. f., g.-d. art. slujitorímii
slujitoríme s. f., g.-d. art. slujitorímii
SLUJITORÍME s. servitorime, (pop.) slugărime, (reg.) slugăret.
SLUJITORÍME f. înv. (colectiv de la slujitor) 1) Totalitate a slujitorilor. 2) Mulțime de slujitori. /slujitor + suf. ~ime
SLUJITORIME s. servitorime, (pop.) slugărime, (reg.) slugăret.

slujitorime dex

Intrare: slujitorime
slujitorime substantiv feminin