sluji definitie

13 definiții pentru sluji

SLUJÍ, slujesc, vb. IV. Intranz. I. 1. A fi angajat, a munci în gospodăria sau în familia cuiva; (înv.) a ocupa o funcție publică. ♦ (Pop.) A-și face serviciul militar. ♦ Tranz. A munci pentru altul, a fi la dispoziția unui stăpân. ♦ Refl. A se servi, a se folosi de cineva sau de ceva. 2. (Despre obiecte și despre abstracte) A servi la ceva; a folosi. II. A oficia o slujbă religioasă. – Din sl. služiti.
SLUJÍ, slujesc, vb. IV. Intranz. I. (În concurență cu servi) 1. A munci ca slugă în gospodăria sau în familia cuiva, a fi slugă; (învechit) a ocupa o funcție publică (ca dregător) sau a servi în armată (ca oștean). Apoi am rămas singur, slujind pe la unii și pe la alții la viței și la mioare, după puterile mele. SADOVEANU, P. M. 55. Știi cui slujești? DELAVRANCEA, O. II 111. Da cum... să slujești tu degeaba? – zise baba cea vicleană – cum să nu-ți iei tu dreptul tău? EMINESCU, N. 22. Ai copii? – Trei băieți și o fată. – Și unde sînt? – Doi slujesc în oaste. NEGRUZZi, S. I 59. M-au întrebat pe care sfetnic... cunosc eu, că au ajuns în cea mai înaltă treaptă, fărde a sluji întîi la cea mai mică. GOLESCU, Î. 138. ♦ Tranz. (Folosit și absolut) A munci pentru altul, a fi în serviciul cuiva. Din trei-patru vorbe tîrgul fuse gata, că adecă: copilul babei să slujească pe bătrîni un an pentru 30 bani de argint. BOTA, P. 44. Știu una și bună, să-mi slujesc stăpînul cu dreptate. CREANGĂ, P. 203. ◊ (Ironic) Nu te-am știut eu, că-mi ești de aceștia, că de mult îți făceam feliul!... Dar trăind și nemurind, te-oi sluji eu, măi badeo!... Paloșul ista are să-ți știe de știre. CREANGĂ, P. 236. ◊ Fig. Patru oameni, tăcuți și gravi, pătrunși parcă de marea lege a lumii pe care o slujesc, apar din timp în timp la gura ferăstrăului, trăgînd înăuntru trunchiurile cărora le-a venit rîndul. BOGZA, C. O. 130. ◊ Expr. A sluji la masă = a aduce, a servi mîncările și băuturile la masă. Fetele împăratului s-au pus cu rugăminte pe lîngă spîn să deie voie lui Harap-Alb ca să slujească și el la masă. CREANGĂ, P. 231. (Refl. pas., parafrazînd expresia) Știam [că e dimineață] după ciocolata ce ni se slujise cu puțin înainte. M. I CARAGIALE, C. 97. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva. Nu mă pot sluji de mîna stîngă. CAMIL PETRESCU, U. N. 404. Paloșul și sulița să le ții la îndemînă, ca să te slujești cu dînsele cînd va fi de trebuință. ISPIRESCU, L. 4. ♦ Refl. A se servi pe sine. De ce te scumpești pentru nemica toată și nu-ți iei o slugă vrednică, ca să-ți fie mînă de ajutor la drum? – Acum deodată, încă tot nu... m-oi mai sluji și eu singur, cum oi putea. CREANGĂ, P. 201. ♦ Tranz. Fig. A servi, a ajuta pe cineva. Mai pasă de ține minte toate cele și acum așa, dacă te slujește capul, bade Ioane. CREANGĂ, A. 41. Dacă videa și videa că norocul nu-l slujea... ALECSANDRI, P. P. 86. 2. (Despre obiecte sau despre abstracte, de obicei urmat de determinări arătînd scopul) A servi la ceva, sau drept ceva. Nu-i slujea la nimic voinicia. STANCU, D. 5. Ușa odăii care slujea de sufragerie, salon și birou era dată de perete. REBREANU, I. 64. ◊ Fig. Inimă... Ce-ți slujește de a plînge, De-a vărsa lacrimi de sînge? ALECSANDRI, P. II 101. II. A oficia o slujbă religioasă. Oamenii se adunară în grabă și aflară pe părinte în odăjdii, slujind. SADOVEANU, O. VII 113. Măi! al dracului venetic și ceapcîn de popă... vedea-l-am dus pe năsălie la biserica Sfîntului Dumitru de sub cetate, unde slujește. CREANGĂ, A. 43.
slují (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slujésc, imperf. 3 sg. slujeá; conj. prez. 3 să slujeáscă
slují vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slujésc, imperf. 3 sg. slujeá; conj. prez. 3 sg. și pl. slujeáscă
SLUJÍ vb. 1. v. lucra. 2. a servi, (pop.) a slugări, a slugărnici. (A ~ la el doi ani.) 3. (BIS.) a oficia, a servi. (O biserică la care ~ doi preoți.) 4. v. susține. 5. v. folosi. 6. a (se) folosi, a întrebuința, a recurge, a se servi, a utiliza, a uza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să se ~ de o disciplină prea severă.) 7. v. uza. 8. v. ajuta. 9. v. oficia.
SLUJÍ vb. v. servi.
slují (-jésc, -ít), vb.1. A servi pe cineva, a fi în serviciul cuiva. – 2. A fi angajat, a munci. – 3. A oficia o slujbă religioasă. – 4. A servi la ceva, a fi util. – 5. A ajuta, a favoriza. – 6. A-și face serviciul militar. – 7. A servi de, a lua locul. – 8. (Refl.) A se servi, a se folosi, a se întrebuința. – Mr. slujǫs, slujiri. Sl. služiti (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Conev 59; Tiktin), cf. slugă. – Der. slujbă, s. f. (serviciu, muncă de servitor; funcție, însărcinare; serviciu militar; serviciu religios; serviciu, favoare, ajutor, privilegiu), din sl. služĭba; slujbaș, s. m. (angajat, lucrător mai ales angajat la stat); slujitor, s. m. (slugă, servitor; înv., soldat; preot, oficiant; servant la tun); slujitoare, s. f. (servitoare); slujitoresc, adj. (servil; înv., militar); slujitorie, s. f. (înv., serviciu în armată); slujitorime, s. f. (mulțime de slujitori); slujnic, s. m. (slugă), înv. din sl. služĭnikŭ; slujnică, s. f. (servitoare); slujnicar, s. m. (amant de slujnice), cuvînt lansat de N. Filimon; slujnicărie, s. f. (condiție de parvenit care vrea să progreseze datorită relațiilor sale cu slugile). – Cf. sluger.
A SLUJÍ ~ésc 1. intranz. 1) înv. A fi slugă; a argăți; a slugărnici. 2) A lucra într-un serviciu. 3) pop. A face stagiul militar; a cătăni. 4) (despre obiecte) A fi util; a fi de folos; a folosi; a servi. 5) (despre slujitori ai cultelor) A oficia serviciul divin. 2. tranz. (persoane, cauze, idealuri etc.) A susține printr-o activitate permanentă; a servi. /<sl. služiti
A SE SLUJÍ mă ~ésc intranz. A se folosi în calitate de instrument (de cineva sau de ceva); a se servi; a se folosi. /<sl. služiti
slujì v. 1. a servi: a slujit țării mulți ani; 2. a oficia: preotul a slujit liturghia. [Slav. SLUJITI, a servi].
slujésc v. tr. (vsl. sîrb. služiti, rus. služitĭ). Servesc: sluga-șĭ slujește stăpînu. împlinesc cuĭva slujba religioasă, oficiez: preutu l-a slujit pe mort. V. intr. Nimenea nu poate sluji la doĭ domnĭ, cutitu servește la tăĭat, preutu slujea în biserică. V. refl. De ochĭ ne servim la văzut.
sluji vb. v. SERVI.
SLUJI vb. 1. a funcționa, a lucra, a servi, (înv.) a posluși. (~ ca laborantă de 10 ani.) 2. a servi, (pop.) a slugări, a slugărnici. (A ~ la el doi ani.) 3. (BIS.) a oficia, a servi. (O biserică la care ~ doi preoți.) 4. a ajuta, a servi, a sprijini, a susține. (A ~ cauza revoluției.) 5. a (se) folosi, a (se) întrebuința, a (se) servi, a (se) utiliza. (La ce ~ acest dispozitiv?; se ~ de ambele mîini.) 6. a (se) folosi, a întrebuința, a recurge, a se servi, a utiliza, a uza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să se ~ de o disciplină prea severă.) 7. a se folosi, a întrebuința, a se servi, a umbla, a utiliza, a uza. (Se ~ de diverse tertipuri.) 8. a ajuta, a folosi, a servi. (Asta îți ~ la ceva?) 9. a ajuta, a avantaja, a favoriza. (Norocul, întîmplarea l-a ~.) 10. (BIS.) a celebra, a oficia, a săvîrși. (A ~ liturghia.)

sluji dex

Intrare: sluji
sluji verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a