Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru slugoi

SLUG├ôI, slugoi, s. m. Augmentativ al lui slug─â; om slugarnic, de o supunere josnic─â, lipsit de demnitate. ÔÇô Slug─â + suf. -oi.
SLUG├ôI, slugoi, s. m. Augmentativ al lui slug─â; om slugarnic, de o supunere josnic─â, lipsit de demnitate. ÔÇô Slug─â + suf. -oi.
SLUG├ôI, slugoi, s. m. Augmentativ al lui slug─â. 1. v. slug─â (1). Por╚Ťile trosnesc. Iv─ârele sar. Por╚Ťile se deschid. Fug trei-patru slugoi. STANCU, D. 137. Slugoiul, ajutat de dou─â femei, o duse ├«n odaia ei. CARAGIALE, O. I 314. 2. v. slug─â (2). S─â trezeasc─â ├«n sufletul cititorului pentru respectivii slugoi ai sacului cu bani un sentiment de ur─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 2/1. ÔÖŽ (Adjectival) Care se comport─â servil, lingu╚Öitor. [Era] slugoi cu domnul Costache ╚Öi c├«rcota╚Ö cu oamenii ceilal╚Ťi. PAS, Z. I 151.
slug├│i s. m., pl. slug├│i, art. slug├│ii
slug├│i s. m., pl. slug├│i, art. slug├│ii
SLUGÓI s. (fig. depr.) lacheu. (E ~ al unui om influent.)
SLUGÓI ~ m. (augmentativ de la slugă) depr. Persoană care manifestă o supunere oarbă; om slugarnic și lipsit de principii. /slugă + suf. ~oi
slugoiu m. fig. om slugarnic.
slug├│─ş m., pl. tot a╚Öa (d. slug─â). Iron. Slug─â uric─şoas─â: un slugo─ş obraznic.
SLUGOI s. (fig. depr.) lacheu. (E ~ stâpînului.)

Slugoi dex online | sinonim

Slugoi definitie

Intrare: slugoi
slugoi substantiv masculin