Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru slugarnic

SLUGÁRNIC, -Ă, slugarnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. – Slugar (înv. „slugă” < bg.) + suf. -nic.
SLUGÁRNIC, -Ă, slugarnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. – Slugar (Înv. „slugă” < bg. ) + suf. -nic.
SLUGÁRNIC, -Ă, slugarnici, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, josnică, lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. Purtare slugarnică. ◊ (Adverbial) [Comisarul] îl prinsese de braț, slugarnic, pe procuror. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 229. ◊ (Substantivat) Nu slugări printre slugarnici; poartă-ți fruntea sus printre nemernici! MACEDONSKI, O. III 116. 2. (Învechit) Care face serviciu de slugă bună; devotat. În loc să-mi dea pace că i-am fost așa slugarnic, acum mi-a dat 50 de nuiele. RETEGANUL, P. II 57.
slugárnic adj. m., pl. slugárnici; f. slugárnică, pl. slugárnice
slugárnic adj. m., pl. slugárnici; f. sg. slugárnică, pl. slugárnice
SLUGÁRNIC adj. v. cinstit, credincios, devotat, fidel, nestrămutat, statornic.
SLUGÁRNIC adj., adv. 1. adj. plecat, servil, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în fața șefilor.) 2. adj. servil, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. servil, (înv.) slugărește. (Se poartă ~.)
SLUGÁRNIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial (despre oameni și despre manifestările lor) Care vădește umilință (ca slugile în fața superiorilor); lipsit de demnitate; servil. /a slugări + suf. ~nic
slugarnic a. servil.
slugárnic, -ă adj. (d. slugă): Servil. Adv. A se purta slugarnic.
slugarnic adj. v. CINSTIT. CREDINCIOS. DEVOTAT. FIDEL. NESTRĂMUTAT. STATORNIC.
SLUGARNIC adj., adv. 1. adj. plecat, servil, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în fața șefilor.) 2. adj. servil, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. servil, (înv.) slugărește. (Se poartă ~.)

Slugarnic dex online | sinonim

Slugarnic definitie

Intrare: slugarnic
slugarnic adjectiv