slugărnici definitie

11 definiții pentru slugărnici

SLUGĂRNICÍ, slugărnicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A slugări. – Din slugarnic.
SLUGĂRNICÍ, slugărnicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A slugări. – Din slugarnic.
SLUGĂRNICÍ, slugărnicesc, vb. IV. Intranz. A slugări; a munci în folosul altuia. [Tata și mama] să afle că eu, o dată pe săptâmînă, slugărnicesc [la învățător]? DELAVRANCEA, H. TUD. 49. ◊ Tranz. Fig. E vorba de sărăcia care te alungă să-ți slugărnicești viața în casele bogate ale parveniților. DELAVRANCEA, la CADE.
slugărnicí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugărnicésc, imperf. 3 sg. slugărniceá; conj. prez. 3 să slugărniceáscă
slugărnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugărnicésc, imperf. 3 sg. slugărniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. slugărniceáscă
SLUGĂRNICÍ vb. v. slugări.
SLUGĂRNICÍ vb. v. servi, sluji.
A SLUGĂRNICÍ ~ésc 1. intranz. 1) A munci ca slugă (la un stăpân); a fi slugă; a argăți. 2) A fi slugarnic; a manifesta slugărnicie. 2. tranz. (persoane) 1) A servi în mod slugarnic, îndeplinind orice dorință. 2) A servi în calitate de slugă; a argăți. /Din slugarnic
slugărnicésc v. intr. Defav. Slugăresc.
slugărnici vb. v. SERVI. SLUJI.
SLUGĂRNICI vb. a slugări. (Mult l-a mai ~!)

slugărnici dex

Intrare: slugărnici
slugărnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a