slugărie definitie

9 definiții pentru slugărie

SLUGĂRÍE s. f. 1. Faptul de a slugări; condiție de slugă; slugărit. 2. Fig. Lipsă de demnitate; servilism, slugărnicie, ploconeală. – Slugar (înv. „slugă” < bg.) + suf. -ie.
SLUGĂRÍE s. f. 1. Faptul de a slugări; condiție de slugă; slugărit. 2. Fig. Lipsă de demnitate; servilism, slugărnicie, ploconeală. – Slugar (Înv. „slugă” < bg.) + suf. -ie.
SLUGĂRÍE s. f. 1. Faptul de a slugări; condiție de slugă; slugărit. M-am săturat de atîta slugărie. DUNĂREANU, N. 37. L-o trimis cioban la capre... numai ca să-și mîntuiască anul de slugărie. ȘEZ. VII 142. 2. Fig. Lipsă de demnitate, servilism; slugărnicie. Să-l demoralizeze și să-l ție în slugărie. NEGRUZZI, S. I 288. Mînați de duhul slugăriei și al ambiției, să nu se lepede cu încetul de naționalitatea lor. BĂLCESCU, O. II 296.
slugăríe s. f., art. slugăría, g.-d. slugăríi, art. slugăríei
slugăríe s. f., art. slugăría, g.-d. art. slugăríei; pl. slugăríi
SLUGĂRÍE s. v. servilism, slugărnicie.
slugărie f. servitute, servilism.
slugăríe f. (d. slugă). Defav. Vĭață de slugă: m’am săturat de slugărie.
slugărie s. v. SERVILISM. SLUGĂRNICIE.

slugărie dex

Intrare: slugărie
slugărie