sluțitură definitie

8 definiții pentru sluțitură

SLUȚITÚRĂ, sluțituri, s. f. (Rar) Ființă schiloadă, diformă sau, p. ext., foarte urâtă; pocitanie, sluțenie. – Sluți + suf. -tură.
SLUȚITÚRĂ, sluțituri, s. f. Ființă schiloadă, diformă sau, p. ext., foarte urâtă; pocitanie, sluțenie. – Sluți + suf. -tură.
SLUȚITÚRĂ, sluțituri, s. f. Ființă urîtă, pocitanie. V. sluțenie. Nu vreu boi de arătură Și să iau vro sluțitură. La TDRG.
sluțitúră (rar) s. f., g.-d. art. sluțitúrii; pl. sluțitúri
sluțitúră s. f., g.-d. art. sluțitúrii; pl. sluțitúri
SLUȚITÚRĂ s. v. monstru.
sluțitúră f, pl. ĭ (d. sluțesc). Persoană slută, sluțenie.
SLUȚITU s. hidoșenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, urîciune, urîțenie, (pop.) hîzenie, potcă, stropșitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (Ce e ~ asta de om?)

sluțitură dex

Intrare: sluțitură
sluțitură substantiv feminin