Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru sloveni

SLOV├ëN, -─é, sloveni, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia Sloveniei sau este originar─â de acolo. 2. Adj. Care apar╚Ťine Sloveniei sau slovenilor (1), referitor la Slovenia ori la sloveni. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limb─â slav─â meridional─â vorbit─â de sloveni. ÔÇô Din sb. sloven.
SLOVEN├Ź, slovenesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A citi cu greu, pronun╚Ť├ónd liter─â cu liter─â sau silab─â cu silab─â; a silabisi. ÔÇô Cf. slomni.
SLOV├ëN, -─é, sloveni, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Sloveniei sau este originar─â de acolo. 2. Adj. Care apar╚Ťine Sloveniei sau popula╚Ťiei ei, privitor la Slovenia sau la popula╚Ťia ei. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limb─â slav─â meridional─â vorbit─â de sloveni. ÔÇô Din scr. sloven.
SLOVEN├Ź, slovenesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A citi cu greu, pronun╚Ť├ónd liter─â cu liter─â sau silab─â cu silab─â; a silabisi. ÔÇô Cf. slomni.
SLOVE├üN, -─é, sloveni, -e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â f─âc├«nd parte din popula╚Ťia de baz─â a Sloveniei (├«n Iugoslavia).
SLOVEN├Ź, slovenesc, vb. IV. Tranz. (├Änvechit ╚Ö arhaizant) A citi greu, pronun╚Ť├«nd liter─â cu liter─â sau silab─â cu silab─â; a silabisi. Sevastian... ├«nva╚Ť─â s─â sloveneasc─â buchile ╚Öi-i scrie feciorului s─âu de la ora╚Ö. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 4/3. Pe Anton Pann l-ai slovenit la ╚Öase ani. PAS, Z. I 26. Aron fl─âc─âul slovenea psaltirea. SADOVEANU, O. VII 213. ÔŚŐ Absol. Cu ochelari pe nas ╚Öi slovenind arar, Se bucur─â b─âtr├«nul ╚Öi-i f─âlos C├«nd ├«mi cite╚Öte numele-n ziar. BENIUC, V. 101. Dup─â ce-am prins a sloveni, parc─â am alt─â putere. CAMILAR, N. II 371. Citea cu glas ├«nalt dintr-o psaltire, Dar ├«n citit cam slovenea. CO╚śBUC, P. II 232.
slov├ęn adj. m., s. m., pl. slov├ęni; adj. f., s. f. slov├ęn─â, pl. slov├ęne
slov├ęn─â (limb─â) s. f., g.-d. art. slov├ęnei
sloven├ş (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. sloven├ęsc, imperf. 3 sg. slovene├í; conj. prez. 3 s─â slovene├ísc─â
slov├ęn s. m., adj. m., pl. slov├ęni; f. sg. slov├ęn─â, g.-d. art. slov├ęnei, pl. slov├ęne
slov├ęn─â (limba) s. f., g.-d. art. slov├ęnei
sloven├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. sloven├ęsc, imperf. 3 sg. slovene├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. slovene├ísc─â
SLOVEN├Ź vb. v. bucheri, silabisi.
SLOV├ëN, -─é adj., s. m. f. (locuitor) din Slovenia. ÔŚŐ (s. f.) limb─â slav─â meridional─â vorbit─â de sloveni. (< fr. slov├Ęne)
slove├ín (-├ęni), s. m. ÔÇô 1. Slav. ÔÇô 2. Sloven. Sl. slov─Ľnin┼ş (Miklosich, Slaw. Elem., 45), cf. schiau. ├Änlocuit treptat, cu primul s─âu sens, de slav, s. m., din fr. slave ╚Öi cu al doilea de sloven, s. n. ÔÇô Der. slovac, s. m. (locuitor din Slovacia); slovenesc (var. slavonesc), adj. (slav); slovene╚Öte (var. slavone╚Öte), adv. (├«n limba slav─â); slovenie, s. f. (├«nv., limba slav─â).
SLOVE├üN ~e├ín─â (~├ęni, ~├ęne) Care ╚Ťine de slavi; propriu slavilor. /<sl. slov─Ľninu
SLOV├ëN1 ~─â (~i, ~e) m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Sloveniei sau este originar─â din Slovenia. /<fr. Slovene
SLOV├ëN2 ~─â (~i, ~e) Care apar╚Ťine Sloveniei sau popula╚Ťiei ei; din Slovenia. /<fr. slovene
SLOVÉNĂ f. mai ales art. Limba slovenilor. /<fr. slovene
sloven├ş, sloven├ęsc, vb. IV (├«nv.) 1. a citi cu greu, pronun╚Ť├ónd liter─â cu liter─â sau silab─â cu silab─â; a silabisi. 2. (reg.; ├«n forma: slomni) a ├«ng─âima; a ╚Öopti. 3. (reg.) a ├«ncerca s─â ├«nve╚Ťe; a ├«ncepe s─â priceap─â. 4. (reg.; despre melodii, c├óntece etc.) a ├«ncerca s─â descifreze sau s─â deprind─â. 5. (refl.; reg.; ├«n forma: slomni) a se zvoni, a se anun╚Ťa. 6. (fig.; reg.; despre lumin─â, culori, ├«n forma: slomni) a ap─ârea treptat; a miji; a se distinge cu greutate. 7. a b─ânui; a dibui.
slovean a. și m. slavon.
sloven├Č v. a slomni: e de mirare cum poate sloveni NEGR. [Tras din slov─â].
Sloveni m. pl. Slavii din Stiria, Carintia, Carniolia, Friul și litoralul Adriaticei: 1.720.000 loc.
Slove├ín,-c─â s. (vsl. Slov─şenin). Slavon. Slav vech─ş meridional din evu medi┼ş. V. slav.
2) sloven├ęsc ╚Öi (Del.) slogn├ęsc ╚Öi (az─ş, vest) slomn├ęsc ╚Öi slovn├ęsc v. tr. (din vsl. s┼şlo┼żiti, a compune, s┼şlogn─şa, silab─â; bg. rus. slog, silab─â, ╚Öi vsl. slavi╚Ťi, a vorbi, infl. ╚Öi de slovenesc 1, adic─â ÔÇ×├«nv─â╚Ť slovene╚ÖteÔÇŁ. Cp. ╚Öi cu r├«vnesc, rimnesc ╚Öi pocnesc, pognesc, pomnesc). Vech─ş. Silabisesc. Az─ş. Vest. Pronun╚Ť cu nesiguran╚Ť─â or─ş cu fric─â: a slomni un cuv├«nt. Fig. Descifrez, pricep: t─âce╚Ťi, c─âÔÇÖncep ╚Öi e┼ş s─â slomnesc (Cod.). V. intr. ├Äncep s─â m─â ar─ât: c├«nd somnir─â zorile (CL. 1910, 1, 38; 1912, 11, 1201, ╚Öi rev. I. Crg. 9, 26).
sloveni vb. v. BUCHERI. SILABISI.
SLOV├ëN, -─é (< fr.) s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca na╚Ťiune pe terit. Sloveniei. Mai tr─âiesc ├«n Italia, Austria, Ungaria ╚Öi S.U.A. De religie cre╚Ötin─â (catolici). ÔÖŽ Persoan─â care care apar╚Ťine acestui popor sau este originar─â din Slovenia. 2. Adj. Care apar╚Ťine Sloveniei sau popula╚Ťiei ei. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limb─â indo-european─â din familia slav─â, grupul meridional, vorbit─â de sloveni. Este cea mai occidental─â limb─â din grupul meridional, cu multe elemente latine ╚Öi ├«mprumuturi germane. ├Än sec. 15 apar primele fragmente de texte scrise. ├Än 1584 este tip─ârit─â prima gramatic─â care codific─â limba literar─â scris─â. Alfabet latin. Se mai vorbe╚Öte ├«n Italia, Austria ╚Öi Ungaria.
SLOV├ëN─é s. f. (cf. scr. sloven): limb─â slav─â din grupul meridional, vorbit─â ├«n R. Slovenia (├«n nord-vestul R. Croa╚Ťia), cu centrul la Ljubljana, ╚Öi ├«n unele regiuni din sudul Austriei ╚Öi din nord-estul Italiei. Este limba oficial─â a R. Slovenia ╚Öi cea mai armonioas─â (al─âturi de s├órbo-croat─â) dintre limbile slave, deoarece a p─âstrat urme ale vechiului accent muzical din slava comun─â. Folose╚Öte alfabetul latin (ca polona, ceha, croata, slovaca ╚Öi s├órba lusacian─â) cu adapt─ârile f─âcute de limba croat─â. Prima atestare de limb─â sloven─â dateaz─â din secolul al X-lea. ├Äntre secolele al XI-lea ÔÇô al XV-lea ea n-a mai fost folosit─â ├«n scris, datorit─â influen╚Ťei germane ╚Öi latine. ├Än secolul al XVI-lea, dup─â Reform─â, s-a format limba literar─â sloven─â, care s-a des─âv├ór╚Öit, ├«n aspectul ei modern, ├«n secolul al XIX-lea.

Sloveni dex online | sinonim

Sloveni definitie

Intrare: sloveni
sloveni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: sloven (s.m.)
sloven admite vocativul substantiv masculin
Intrare: slovean (s.m.)
slovean admite vocativul substantiv masculin
Intrare: sloven (adj.)
slovean adjectiv admite vocativul
Intrare: slovean (adj.)
slovean adjectiv admite vocativul