slobozitor definitie

13 definiții pentru slobozitor

SLOBOZITÓR, slobozitoare, s. n. (Pop.) Parte a războiului de țesut formată dintr-un ax de lemn lung care fixează sulul de dinapoi și care permite (când este înlăturat) desfășurarea urzelii de pe sul. – Slobozi + suf. -tor.
SLOBOZITÓR, slobozitoare, s. n. Parte a războiului de țesut formată dintr-un băț lung care fixează sulul de dinapoi și care permite (când este înlăturat) desfășurarea urzelii de pe sul. – Slobozi + suf. -tor.
SLOBOZITÓR, slobozitoare, s. n. Piesă a războiului de țesut, constituită dintr-un băț lung care fixează sulul de dinapoi și care permite (cînd este înlăturat) desfășurarea urzelii de pe sul. Cu ajutorul slobozitorului... te-au întins în stative. CREANGĂ, la CADE.
slobozitór (pop.) s. n., pl. slobozitoáre
slobozitór s. n., pl. slobozitoáre
SLOBOZITÓR adj., s. v. dezrobitor, eliberator, liberator.
SLOBOZITÓR s. (TEHN.) întinzător, întorcător, (reg.) încordător, zăvor, (Munt.) crivea, (Mold. și Bucov.) pochiheci, (Olt. și Ban.) zatcă. (~ la războiul de țesut.)
SLOBOZITÓR s. v. cocârlă, schimbătoare.
SLOBOZITÓR ~oáre n. (la războiul de țesut) Băț cu ajutorul căruia se fixează sau se sloboade sulul de dinapoi. /a slobozi + suf. ~tor
slobozitor n. băț de învârtit sulul dinapoi al războiului spre a da drumul la urzeală.
slobozitor s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE.
SLOBOZITOR s. (TEHN.) întinzător, întorcător, (reg.) încordător, zăvor, (Munt.) crivea, (Mold. și Bucov.) pochiheci, (Olt. și Ban.) zatcă. (~ la războiul de țesut.)
slobozitor adj., s. v. DEZROBITOR. ELIBERATOR. LIBERATOR.

slobozitor dex

Intrare: slobozitor
slobozitor substantiv neutru