Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru slobozitor

SLOBOZIT├ôR, slobozitoare, s. n. (Pop.) Parte a r─âzboiului de ╚Ťesut format─â dintr-un ax de lemn lung care fixeaz─â sulul de dinapoi ╚Öi care permite (c├ónd este ├«nl─âturat) desf─â╚Öurarea urzelii de pe sul. ÔÇô Slobozi + suf. -tor.
SLOBOZIT├ôR, slobozitoare, s. n. Parte a r─âzboiului de ╚Ťesut format─â dintr-un b─â╚Ť lung care fixeaz─â sulul de dinapoi ╚Öi care permite (c├ónd este ├«nl─âturat) desf─â╚Öurarea urzelii de pe sul. ÔÇô Slobozi + suf. -tor.
SLOBOZIT├ôR, slobozitoare, s. n. Pies─â a r─âzboiului de ╚Ťesut, constituit─â dintr-un b─â╚Ť lung care fixeaz─â sulul de dinapoi ╚Öi care permite (c├«nd este ├«nl─âturat) desf─â╚Öurarea urzelii de pe sul. Cu ajutorul slobozitorului... te-au ├«ntins ├«n stative. CREANG─é, la CADE.
slobozitór (pop.) s. n., pl. slobozitoáre
slobozitór s. n., pl. slobozitoáre
SLOBOZITÓR adj., s. v. dezrobitor, eliberator, liberator.
SLOBOZIT├ôR s. (TEHN.) ├«ntinz─âtor, ├«ntorc─âtor, (reg.) ├«ncord─âtor, z─âvor, (Munt.) crivea, (Mold. ╚Öi Bucov.) pochiheci, (Olt. ╚Öi Ban.) zatc─â. (~ la r─âzboiul de ╚Ťesut.)
SLOBOZITÓR s. v. cocârlă, schimbătoare.
SLOBOZIT├ôR ~o├íre n. (la r─âzboiul de ╚Ťesut) B─â╚Ť cu ajutorul c─âruia se fixeaz─â sau se sloboade sulul de dinapoi. /a slobozi + suf. ~tor
slobozitor n. b─â╚Ť de ├«nv├órtit sulul dinapoi al r─âzboiului spre a da drumul la urzeal─â.
slobozitor s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE.
SLOBOZITOR s. (TEHN.) ├«ntinz─âtor, ├«ntorc─âtor, (reg.) ├«ncord─âtor, z─âvor, (Munt.) crivea, (Mold. ╚Öi Bucov.) pochiheci, (Olt. ╚Öi Ban.) zatc─â. (~ la r─âzboiul de ╚Ťesut.)
slobozitor adj., s. v. DEZROBITOR. ELIBERATOR. LIBERATOR.

Slobozitor dex online | sinonim

Slobozitor definitie

Intrare: slobozitor
slobozitor substantiv neutru