SLIM s. n. v. slin.

SLIN, slinuri, s. n. (Reg.) Strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult folosite și necurățate; jeg. [Var.: slim s. n.] – Din sb. slina.

SLIM s. n. v. slin.

SLÍN, slinuri, s. n. (Reg.) Strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult întrebuințate și necurățate; jeg. [Var.: slim s. n.] – Din scr. slina.

SLIM s. n. v. slin.

SLIN, slinuri, s. n. (Regional) Strat de murdărie depus pe pielea nespălată, pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau pe obiectele mult întrebuințate; jeg. Costan văzu lîngă măsuță un ucenic îndoit de spate, cu fața ascunsă după cozorocul unei șepci acoperite de slin. CAMILAR, N. II 320. – Variantă: slim (SADOVEANU, Z. C. 268) s. n.

slin (reg.) s. n., pl. slínuri

slin s. n., pl. slínuri

SLIN s. v. jeg, murdărie, necurățenie.

slim (-muri), s. n. – Sfat, adunare de tătari. Origine necunoscută, dar probabil tătară. Sec. XVII. – Der. slimui, vb. (înv., a sfătui, a aviza).

slin (-nuri), s. n. – Murdărie, jeg. – Var. slim(ă). V. germ. › germ. Schlein „mucozitate”, prin intermediul slov., sb. slina. – Der. slinos (var. slimos), adj. (murdar, jegos); slinui, vb. (a murdări).

SLIN ~uri n. Strat de murdărie, adesea unsuros, depus de mai mult timp pe piele sau pe îmbrăcăminte; lip; jeg. /<bulg. slina, sb. sline

slim1, slimuri, s.n. (înv.) adunare obștească (mai ales la tătari).

slin, slinuri, s.n. 1. (reg.) strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult întrebuințate și necurățate la vreme. 2. (înv.; în forma: slim) aluviuni care fertilizează solul prin cantitatea mare de materii organice conținute. 3. (reg.) cerumen. 4. (reg.) uger.

slim n. Mold. lip. [Cf. slovean LIM, cleiu].

slim, V. slin.

slin (Mold. sud) n. și slínă (Munt.) f. (bg. sîrb. rus. slina, scuĭpat, bale, ngerm. slim, azĭ schleim, mucozitate). Unsoare care se prinde de haĭne, de păr (soaĭe), de mașinĭ ș. a. – În Mold. nord. slim. În Olt. tot slim, ceara din urechĭ (rev. I. Crg. 7, 155). V. lip.

slin s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE.