SLIMUÍ, slimuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pune la cale; a întocmi, a urzi. – Et. nec.

SLIMUÍ, slimuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pune la cale; a întocmi, a urzi. – Et. nec.

SLIMUÍ, slimuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A pune la cale (un plan); a urzi, a întocmi, a făuri. Planul acel cumplit, Ce asupra țării sale ungurii au slimuit. NEGRUZZI, S. I 117.

slimuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slimuiésc, imperf. 3 sg. slimuiá; conj. prez. 3 să slimuiáscă

slimuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slimuiésc, imperf. 3 sg. slimuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. slimuiáscă

slimuí2, slimuiésc, vb. IV (reg.) a (se) umple de slin.

slimuì v. od. a sfătui: (planul) ce asupra țării sale Ungurii au slimuit NEGR. [Vechiu-rom. slim, sfat: origină necunoscută].

slinésc v. tr. (sîrb. sliniti, rus. slinitĭ, a murdări cu scuĭpat), Umplu (murdăresc) de slin: haĭnele s’au slinit. – În Munt și însl- (CL. 1919, 3, 313). În Mold. nord slimuĭesc.