Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru slimui

SLIMU├Ź, slimuiesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A pune la cale; a ├«ntocmi, a urzi. ÔÇô Et. nec.
SLIMU├Ź, slimuiesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A pune la cale; a ├«ntocmi, a urzi. ÔÇô Et. nec.
SLIMU├Ź, slimuiesc, vb. IV. Tranz. (├Änvechit) A pune la cale (un plan); a urzi, a ├«ntocmi, a f─âuri. Planul acel cumplit, Ce asupra ╚Ť─ârii sale ungurii au slimuit. NEGRUZZI, S. I 117.
slimu├ş (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. slimui├ęsc, imperf. 3 sg. slimui├í; conj. prez. 3 s─â slimui├ísc─â
slimu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. slimui├ęsc, imperf. 3 sg. slimui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. slimui├ísc─â
slimu├ş2, slimui├ęsc, vb. IV (reg.) a (se) umple de slin.
slimu├Č v. od. a sf─âtui: (planul) ce asupra ╚Ť─ârii sale Ungurii au slimuit NEGR. [Vechiu-rom. slim, sfat: origin─â necunoscut─â].
slin├ęsc v. tr. (s├«rb. sliniti, rus. slinit─ş, a murd─âri cu scu─şpat), Umplu (murd─âresc) de slin: ha─şnele sÔÇÖau slinit. ÔÇô ├Än Munt ╚Öi ├«nsl- (CL. 1919, 3, 313). ├Än Mold. nord slimu─şesc.

Slimui dex online | sinonim

Slimui definitie

Intrare: slimui
slimui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a