SLÁVIC, -Ă, slavici, -ce, adj. (Înv.) Slav (2). – Slav + suf. -ic.

SLÁVIC, -Ă, slavici, -ce, adj. (Înv.) Slav (2). – Slav + suf. -ic.

SLÁVIC, -Ă, slavici, -e, adj. (Învechit) Slav. Limbi slavice.

slávic (înv.) adj. m., pl. slávici; f. slávică, pl. slávice

slávic adj. m., pl. slávici; f. sg. slávică, pl. slávice

SLÁVIC adj. v. slav, slavon, slavonesc.

slavic a. ce ține de slavi: limbi slavice: rusa, polona, boema, bulgara și sârba.

*slávic, -ă adj. (d. Slav cu sufixu noŭ -ic). Al Slavilor, slavonesc, slovenesc: limbile slavice. Adv. A vorbi slavic.

slavic adj. v. SLAV. SLAVON. SLAVONESC.

slavic definitie

slavic dex

Intrare: slavic

slavic adjectiv