slatină definitie

12 definiții pentru slatină

SLÁTINĂ, slatine, s. f. 1. Izvor de apă (minerală) sărată; saramură. ♦ Teren mlăștinos și sărat. 2. Mâncare prea sărată. – Din sl. slatina.
SLÁTINĂ, slatine, s. f. 1. Izvor de apă (minerală) sărată; saramură. ♦ Teren mlăștinos și sărat. 2. Mâncare prea sărată. – Din sl. slatina.
SLÁTINĂ, slatine, s. f. 1. Izvor de apă sărată; apă minerală sărată. De gușă îi trece vitei ungînd-o cu slatină. ȘEZ. IV 129. 2. Teren mlăștinos și sărat. În fața satului vine părîul Saratul... într-a căruie rîpi sînt slatine. I. IONESCU, P. 363. 3. Mîncare prea sărată.
slátină s. f., g.-d. art. slátinei; pl. slátine
slátină s. f., g.-d. art. slátinei; pl. slátine
SLÁTINĂ s. v. clorură de sodiu, saramură, sare, sărătură, solniță.
slátină (-ne), s. f. – Salină, apă sărată. Sl. (sb., cr., slov., ceh., rus.) slatina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 41), cf. slănină. Se păstrează mai ales ca toponim. – Der. slătinos, adj. (salin, sărat); slătioară, s. f. (băltoacă).
SLÁTINĂ ~e f. 1) Izvor de apă (minerală) sărată. 2) Teren mlăștinos și sărat. 3) Soluție de apă cu multă sare de bucătărie cu întrebuințări în conservarea alimentelor; saramură. /<sl. slatina
slátină f., pl. e și ĭ (vsl. slatina, baltă sărată, salamură, slanikŭ, tîrg de sare; sîrb. slatina, lucru sărat, loc băltos. V. solniță). Apă sarată. Adv. Sărat slatină, slatină de sărat, potroacă, foarte sărat. V. ocnă, morugă și potroacă.
slatină s. v. CLORURĂ DE SODIU. SARAMURĂ. SARE. SĂRĂTURĂ. SOLNIȚĂ.
slátină, slatine, s.f. – Apă sărată: „Slatină există în hotarele multor sate, ca Săliștea, Slătioara” etc. (Papahagi, 1925: 97). Cele mai sărate ape minerale din Maramureș sunt la Coștiui, respectiv Ocna-Șugatag, lacul Găvrilă (mineralizație totală de 289,257 g/l), Săliștea de Sus (263,137 g/l), Botiza (248,531 g/l). Se utilizează în bucătăria tradițională, dar și de leac. ♦ (top.) Slătioara, pârâu ce izvorăște de la poalele Sermeteșului (1.306 m), trece prin localitățile Glod, Slătioara și se varsă în Iza între localitățile Strâmtura și Bârsana; are o lungime de 12 km. Slătioara, sat aparținător de com. Strâmtura (Valea Izei); Slatina, oraș în Maramureșul de Nord (raionul Teceu, Transcarpatica, Ucraina). – Din sl. slatina „baltă sărată” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).
slátină, -e, s.f. – Apă sărată: „Slatină există în hotarele multor sate, ca Săliștea, Slătioara etc.” (Papahagi 1925: 97). Se utilizează în bucătăria tradițională, dar și de leac. – Din sl. slatina.

slatină dex

Intrare: slatină
slatină substantiv feminin