Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru slad

SLAD s. n. (Reg.) Malț. – Din bg., sb. slad.
SLAD s. n. (Reg.) Malț. – Din bg., scr. slad.
SLAD s. n. (Regional) Malț. Pentru a face rachiu, trebuie a începe prin a prepara sladul. I. IONESCU, D. 253.
slad (înv., reg.) s. n.
slad s. n., pl. sláduri
SLAD s. v. malț.
slad (-duri), s. n. – Malț. Sl. sladŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 346; Conev 74), cf. sb., cr., slov., ceh. slad, pol. slod, mag. szalad. Sec. XVII. – Der. sladniță, s. f. (depozit de malț).
slad n. malț: 60 de mierțe slad. [Slav. SLADŬ].
slad n., pl. urĭ (vsl. sladŭ, bg. sîrb. slad, rus. sólod, ung. szalad). Malț.
slad s. v. MALȚ.
slad, sladuri, s.n. – (reg.) Resturi de fructe ce rămân după ce se distilează horinca (în Berbești, Ieud, Bârsana); borhot, brohă (ALR, 1956: 25). – Din bg., scr. slad (DEX, MDA); din vsl. sladŭ (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; MDA), cf. srb. slad, magh. szalad. (Sec. XVII) (DER).
slad, -uri, s.n. – Resturi de fructe ce rămân după ce se distilează horinca (în Berbești, Ieud, Bârsana); borhot, brohă (ALR 1956: 25). – Din sl. sladŭ, cf. srb. slad, magh. szalad. Sec. XVII (DER).

Slad dex online | sinonim

Slad definitie

Intrare: slad
slad substantiv neutru