slănină definitie

13 definiții pentru slănină

SLĂNÍNĂ, slănini, s. f. Strat de grăsime între pielea și carnea porcului; parte, bucată din această grăsime, conservată și preparată ca aliment (cu adaos de sare ori de boia sau afumată) sau care se topește, devenind untură. [Pl. și: slănine] – Din bg., sb. slanina.
SLĂNÍNĂ, slănini, s. f. Strat de grăsime între pielea și carnea porcului; parte, bucată din această grăsime, conservată și preparată ca aliment (cu adaos de sare ori de boia sau afumată) sau care se topește, devenind untură. [Pl. și: slănine] – Din bg., scr. slanina.
SLĂNÍNĂ s. f.. Strat de grăsime între pielea și carnea porcului; parte, bucată din grăsimea porcului, întrebuințată ca aliment. Porcul său din ogradă este mai gras, deoarece stă slănina pe dînsul de o palmă. ISPIRESCU, L. 176. Ce le pasă: lemne la trunchi sînt, slănină și făină în pod este deavolna; brînză în putină de asemenea. CREANGĂ, A. 38. O bucată de pîne, pe care este puțintică slănină. NEGRUZZI, S. III 204. ◊ Expr. (Familiar) Cu un ochi la slănină și cu altul la făină v. ochi1 (I 1). Și cu curechiul uns și cu slănina-n pod, se spune despre cei care vor să aibă de toate, fără să sacrifice nimic.
slănínă s. f., g.-d. art. slănínii; pl. slăníni
slănínă s. f., g.-d. art. slănínii; pl. slăníni
SLĂNÍNĂ s. (pop. și fam.) slană, (Transilv. și Ban.) clisă, (Ban. și Transilv.) lard, (prin Mold.) sală. (Mănâncă ~ cu pâine.)
slănínă (slănini), s. f. – Grăsime de porc. – Var. slăină. Sl. (bg., sb., slov., ceh.) slanina, din sl. slanŭ „sărat” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 87), cf. ngr. σλανίνα (Meyer, Neugr. St., II, 58). – Der. slăninos, adj. (cu slănină).
SLĂNÍNĂ ~i f. 1) Grăsime care formează un strat gros sub pielea porcului. 2) Bucată din această grăsime preparată și folosită ca aliment. [G.-D. slăninii] /<bulg., sb. slanina
slănină f. grăsime de porc. [Bulg. SLANINŬ].
slănínă f., pl. ĭ (bg. sîrb. slanina, d. slán, sărat; rus. solonina, carne sărată; ung. szalonna, szalanna. V. solniță). Grăsimea care se întinde pe supt șoricu porculuĭ. (Și slăină, după făină). V. osînză. P. loc., v. făină.
SLĂNI s. (pop. și fam.) slană, (Transilv. și Ban.) clisă, (Ban. și Transilv.) lard, (prin Mold.) sală. (Mănîncă ~ cu pîine.)
a se uita cu un ochi la făină și cu unul la slănină expr. (pop.) a fi sașiu, a suferi de strabism.
cu un ochi la slănină și cu altul la făină expr. sașiu; ciacâr.

slănină dex

Intrare: slănină (pl. -e)
slănină pl. -e
Intrare: slănină (pl. -i)
slănină pl. -i substantiv feminin