SLĂDĂRÍE, slădării, s. f. (Reg.) Clădire, încăpere special amenajată în care se prepară sladul. – Slad + suf. -ărie.

SLĂDĂRÍE, slădării, s. f. (Reg.) Clădire, încăpere special amenajată în care se prepară sladul. – Slad + suf. -ărie.

SLĂDĂRÍE, slădării, s. f. (Cu sens colectiv) Construcții, clădiri special amenajate, în care se prepară sladul. Aceste lucrări cer o dispozițiune particulară de construcțiuni, cunoscute sub numirea de slădărie. I. IONESCU, D. 253.

slădăríe (reg.) s. f., art. slădăría, g.-d. art. slădăríei; pl. slădăríi, art. slădăríile

slădăríe s. f., art. slădăría, g.-d. art. slădăríei; pl. slădăríi, art. slădăríile

SLĂDĂRÍE s. v. sladniță.

slădăríe f. (d. slad). Depozit (pivniță) de slad, sladnită.

slădărie s. v. SLADNIȚĂ.