slăbuț definitie

7 definiții pentru slăbuț

SLĂBÚȚ, -Ă, slăbuți, -e, adj. Diminutiv al lui slab. – Slab + suf. -uț.
SLĂBÚȚ, -Ă, slăbuți, -e, adj. Diminutiv al lui slab. – Slab + suf. -uț.
SLĂBÚȚ, -Ă, slăbuți, -e, adj. Diminutiv al lui slab. 1. v. slab (1). E cam slăbuț, tare negricios, cu ochi mari și căpșorul lunguieț. CAMIL PETRESCU, O. I 11. Dan, slăbuț, sfiicios cu lumea, pururea gînditor, contemplativ, figură și temperament de artist. VLAHUȚĂ, O. A. 263. Plimbă-mi-se, plimbă Două tinerele, Două cumnățele. Una mi-este grasă... Alta mai slăbuță. TEODORESCU, P. P. 328. 2. v. slab (3). Venind astfel zilnic în casă, Marioara i-a mărturisit că se simte slăbuță la limba romînă și ar avea nevoie de o meditație serioasă. REBREANU, R. I 24. Schiller este... în «Tîlharii» un slăbuț dramaturg. CARAGIALE, N. F. 8.3. (Despre îmbrăcăminte) Sărăcăcios. (Adverbial) Nu s-ar fi prăpădit el de grija gazdelor, dacă nu s-ar fi sfiit să meargă cu Iuga la vreun restaurant mare, îmbrăcat slăbuț cum era. REBREANU, R. I 22.
slăbúț adj. m., pl. slăbúți; f. slăbúță, pl. slăbúțe
slăbúț adj. m., pl. slăbúți; f. sg. slăbúță, pl. slăbúțe
SLĂBÚȚ adj. 1. (înv. și reg.) slăbuleț, (reg.) slăbulean, slăbușor, (prin vestul Transilv.) slăbotean. (E cam ~.) 2. v. debil.
SLĂBUȚ adj. 1. (înv. și reg.) slăbuleț, (reg.) slăbulean, slăbușor, (prin vestul Transilv.) slăbotean. (E cam ~.) 2. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, morînglav, (Mold. și Transilv.) sighinaș, (Mold. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.)

slăbuț dex

Intrare: slăbuț
slăbuț adjectiv