Dicționare ale limbii române

2 intrări

16 definiții pentru slăbănogit

SLĂBĂNOGÍ, slăbănogesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv.) A-și pierde puterea, vigoarea; a slăbi (2). – Din slăbănog.
SLĂBĂNOGÍT, -Ă, slăbănogiți, -te, adj. (Înv.) Care și-a pierdut puterea, vigoarea; slăbit, istovit. ♦ (Rar; despre glas, sunete) Lipsit de intensitate, stins. – V. slăbănogi.
SLĂBĂNOGÍ, slăbănogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A-și pierde puterea, vigoarea; a slăbi (2). – Din slăbănog.
SLĂBĂNOGÍT, -Ă, slăbănogiți, -te, adj. Care și-a pierdut puterea, vigoarea; slăbit, istovit. ♦ (Rar; despre glas, sunete) Lipsit de intensitate, stins. – V. slăbănogi.
SLĂBĂNOGÍ, slăbănogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A-și pierde puterea, vigoarea, tăria; a slăbi. Trupul i se slăbănogise de atîta nevoințâ. STĂNOIU, C. I. 168. Trupul... slăbănogind, astîmpăr nu găsește. VĂCĂRESCU, P. 421.
SLĂBĂNOGÍT, -Ă, slăbănogiți, -te, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Devenit slăbănog; lipsit de putere fizică sau morală, slăbit, istovit. Nu cer adăpost decît pentru o noapte, ca să-mi odihnesc slăbănogitele picioare. GANE, N. II 79. Cu greu își mai poate urni... trupul său slăbănogit. HOGAȘ, DR. II 113. Zăvorăște-ți porțile Și-ndoiește-ți strejile Că e roșul odihnit și Corbea slăbănogit. TEODORESCU, P. P. 535. ♦ (Despre glas, sunete) Lipsit de intensitate, stins. Un glas slăbănogit îi zise: Bine ai venit. ISPIRESCU, L. 10.
slăbănogí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăbănogésc, imperf. 3 sg. slăbănogeá; conj. prez. 3 să slăbănogeáscă
slăbănogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăbănogésc, imperf. 3 sg. slăbănogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. slăbănogeáscă
SLĂBĂNOGÍ vb. v. debilita.
SLĂBĂNOGÍ vb. v. paraliza.
SLĂBĂNOGÍT adj. v. slab, slăbănog, slăbit, tras, uscățiv.
slăbănogì v. a deveni infirm: brațul meu slăbănogit ISP.
slăbănogésc v. tr. (d. slăbănog). Fac slăbănog: boala l-a slăbănogit. V. intr. Rar. Devin slăbănog.
SLĂBĂNOGI vb. a (se) debilita, a slăbi, a (se) șubrezi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)
slăbănogi vb. v. PARALIZA.
slăbănogit adj. v. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBIT. TRAS. USCĂȚIV.

slăbănogit definitie

slăbănogit dex

Intrare: slăbănogit
slăbănogit
Intrare: slăbănogi
slăbănogi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a