SITUAȚIONÁL, -Ă, situaționali, -e, adj. Care se referă la o situație, care este legat de o circumstanță. [Pr.: -tu-a-ți-o-] – Din fr. situationel.

SITUAȚIONÁL, -Ă, situaționali, -e, adj. Care se referă la o situație, care este legat de o circumstanță. [Pr.: -tu-a-ți-o-] – Situațiune + suf. -al.

situaționál (-tu-a-ți-o-) adj. m., pl. situaționáli; f. situaționálă, pl. situaționále

situaționál adj. m. (sil. -tu-a-ți-o-), pl. situaționáli; f. sg. situaționálă, pl. situaționále

SITUAȚIONÁL adj. circumstanțial, conjunctural. (Din punct de vedere ~.)

SITUAȚIONÁL, -Ă adj. Care se referă la o situație; legat de o circumstanță. [Pron. -ți-o-. / cf. it. situazionale].

SITUAȚIONÁL, -Ă adj. referitor la o anumită situație. (< engl. situational)

SITUAȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de situație; propriu situației. /<fr. situationel, engl. situational

SITUAȚIONAL adj. circumstanțial, conjunctural. (Din punct de vedere ~.)

situaționál, -ă adj. Care este legat de o anumită situație ◊ „În «Princepele» se folosesc cărămizile factuale și situaționale oferite de texte literare și documente mai mult sau mai puțin cunoscute.” R.lit. 1 II 79 p. 4 (din it. situazionale, cf. engl. situational; CD; DEX, DN3)

SITUAȚIONÁL, -Ă adj. (cf. it. situazionale): în sintagma context situațional (v.).