SITIOMANÍE s. f. v. sitomanie.

SITOMANÍE, sitomanii, s. f. Stare patologică manifestată prin dorința de a mânca continuu. [Var.: sitiomaníe s. f.] – După fr. sitiomanie.

SITIOMANÍE s. f. v. sitomanie.

SITOMANÍE, sitomanii, s. f. Stare patologică manifestată prin dorința de a mânca continuu. [Var.: sitiomaníe s. f.] – După fr. sitiomanie.

sitomaníe s. f. art. sitomanía, g.-d. art. sitomaniéi; pl. sitomaníi, art. sitomaníile

sitiomaníe s. f., g.-d. art. sitiomaníei; pl. sitiomaníi

sitomaníe s. f. → manie

SITIOMANÍE s.f. Manie morbidă de a mânca continuu. [Gen. -iei, var. sitomanie s.f. / < fr. sitiomanie, cf. gr. sition – aliment, mania – nebunie].

SITOMANÍE s.f. v. sitiomanie.

SITIOMANÍE s. f. manie morbidă de a mânca continuu. (< fr. sitiomanie)

SITIO- „hrană, nutriție, aliment”. ◊ gr. sition „hrană, aliment” > fr. sitio-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. sitio-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de mîncare, sindrom observat în unele boli mintale; sin. sitofobie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul alimentelor; sin. sitologie; ~manie (v. -manie), s. f., stare psihotică morbidă de a mînca continuu; sin. sitomanie.

SITO- „hrană, nutriție”. ◊ gr. sitos „hrană, mîncare” > fr. sito-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. sito-. □ ~biu (v. -biu), adj., (despre insecte) care trăiește în produsele alimentare din depozite; ~fil (v. -fil1), adj., (despre insecte) care caută produsele alimentare înmagazinate pentru a se hrăni cu ele; ~fobie (v. -fobie), s. f., sitiofobie*; ~logie (v. -logie1), s. f., sitiologie*; ~manie (v. -manie), s. f., sitiomanie*.