sitar definitie

30 definiții pentru sitar

SITÁR1, sitari, s. m. Pasăre călătoare de mărimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept și subțire și cu pene cafenii, căutată de vânători pentru carnea ei gustoasă (Scolopax rusticola). – Et. nec.
SITÁR2, sitari, s. m. Meseriaș care face site; vânzător de site. – Sită + suf. -ar.
ȘIȚÁR, șițari, s. m. (Reg.) Șindrilar. – Șiță + suf. -ar.
SITÁR2, sitari, s. m. Meseriaș care face site; vânzător de site. – Sită + suf. -ar.
SITÁR1, sitari, s. m. Pasăre călătoare de mărimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept și subțire și cu pete cafenii, căutată de vânători pentru carnea ei gustoasă (Scolopax rusticola). – Et. nec.
ȘIȚÁR, șițari, s. m. Șindrilar. – Șiță + suf. -ar.
SITÁR, sitari, s. m. Pasăre călătoare (de pădure) de mărimea unui porumbel, avînd trupul acoperit cu pene cafenii, ciocul lung, drept și subțire; este căutată de vînători pentru carnea ei (Scolopax rusticola). Aștepți sosirea berzelor la iazurile din vale și trecerea sitarilor la munți. SADOVEANU, O. VI 399. Trăsei, și sitarul căzu învîrtindu-se, cu aripile întinse. DUNĂREANU, N. 40. [Păduri] pline de sitari, de cocoși sălbatici. ODOBESCU, S. III 160.
ȘIȚÁR, șițari, s. m. Șindrilar.
sitár s. m., pl. sitári
șițár (reg.) s. m., pl. șițári
sitár (pasăre, persoană) s. m., pl. sitári
șitár s. m., pl. șitári
SITÁR s. (ORNIT.) 1. (Scolopax rusticola) (rar) becață, (reg.) ciocănea, farfadoi, soloancă, șnep, taloancă, pasărea-ciobanului, pasărea-pământului. 2. sitar-de-mal (Limosa limosa) = (reg.) fluierar, fluierici; sitar-negru (Plegadis falcinellus) = țigănuș.
SITÁR s. ciurar. (~ul face și vinde site.)
sítar (-ri), s. m. – Pasăre călătoare (Scolopax rustica). Origine incertă. Der. din sl. sitije „stuf”, cf. pol. sitowiec „codobatură” (Miklosich, Lexicon, 841; Cihac, II, 345; Conev 55) este dificilă fonetic. Legătura cu sită „ciur” a fost sugerată în mod repetat, explicitîndu-se prin forma cozii (Hiecke, Neubildung, 118), zgomotul produs cu aripile (R. Rieger, Miscellanea Schuchardt, 4) sau prin găurile pe care le face cu ciocul în căutare de viermi (Tiktin; Candrea). Ultima explicație pare posibilă, dar este mai probabilă legătura cu ngr. σιτάρι „grîu”, σιτευτός „grăsime”, σιταρήθρα „ciocîrlie”, din gr. σιτεύω „a se îngrășa”. Gr. ψιττάζω „a sîsîi” este improbabil (Scriban).
SITÁR1 ~i m. Pasăre migratoare, de talie mică, cu cioc lung și subțire și cu penaj cafeniu, vânată pentru carnea ei gustoasă. /Orig. nec.
SITÁR2 ~i m. 1) rar Meșter care face site. 2) înv. Negustor de site. /sită + suf. ~ar
șițár, șițári, s.m. (reg.) 1. meseriaș care face șițe; șindrilar. 2. meșter care clădește case.
sitar m. Zool. becaț. [Ciocul sitarului aduce cu o sită].
1) sitár m. Rar. Făcător de site.
2) sitár m. (cp. cu vgr. psittázo, șuĭer, maĭ ales că există și un fel de becață numită fluĭerar, și cu sîrb. sita, vsl. sitiĭe, trestie). Un fel de becață maĭ mare (scólopax rusticola). V. duplă, surdă, jumătate.
șiștár, șuștár și șitár n., pl. e (vsl. šestarŭ, d. lat. sextarius, a șesea parte din congius, o măsură p. lichide). Doniță de muls orĭ de strîns zeru scurs din caș.
șitár, V. șiștar.
SITAR s. (ORNIT.) 1. (Scolopax rusticola) (rar) becață, (reg.) ciocănea, farfadoi, soloancă, șnep, taloancă, pasărea-ciobanului, pasărea-pămîntului. 2. sitar-de-mal (Limosa limosa) = (reg.) fluierar, fluierici; sitar-negru (Plegadis falcinellus) = țigănuș.
SITAR s. ciurar. (~ face și vinde site.)
sitâr, instrument muzical de mare răspândire în India. Are patru coarde principale (de metal) întinse pe o tijă de lemn destul de lungă, ce corespunde într-o cutie de rezonanță* de formă hemisferică. Corzile principale, ce contribuie la construirea melodiei, sunt acordate (2): iar alte două, secundare, redau fundamentala* și octava* ei, amplificând prin rezonanță* sonoritatea și totodată servind la realizarea ritmului. Se obișnuiește a se adăuga dedesubtul acestora și un număr însemnat de coarde cu efect rezonatoriu (coarde simpatice*). V. laută.
sitár, sitari, s.m. – Persoană care confecționează site. ♦ (onom.) Sitar, Sitaru, nume de familie (289 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sită (< vsl. sito) + suf. -ar. (MDA).
SITÁR s. m. 1. Numele mai multor păsări de mărime mijlocie din familia Scolopacide. Sitar de pădure = pasăre călătoare, de mărimea unui porumbel, cu picioare scurte, cu pene brune cu dungi mai închise și cu cioc lung, drept și subțire (Scolopax rusticola). Trăiește prin păduri de foioase umede, hrănindu-se cu mici nevertebrate din sol sau litieră. Este vânat pentru carnea lui gustoasă. S. de mal = pasăre de c. 40 cm lungime, cu cioc și picioare lungi, cu penaj brun-cenușiu cu dungi albe pe marginea penelor (Limosa limosa). La mascul vara pieptul, gâtul și capul sunt roșcate. Trăiește pe malul apelor (la noi mai ales în Delta Dunării și în preajma lacurilor litorale) și se hrănește cu mici animale din mâl. O specie înrudită, Limosa lapponica, cuibărește în tundră. Alte specii trăiesc în America de N. 2. (cuv. indian) s. n. Instrument muzical cu coarde originar din N Indiei.
*SITÁR subst.: Sătariul, Șt. (Tut 11).
sităr, sitări s. m. (intl.) paznic înarmat.

sitar dex

Intrare: sitar
sitar substantiv masculin
Intrare: șițar
șițar substantiv masculin admite vocativul
Intrare: șitar
șitar substantiv masculin
Intrare: sităr
sităr
Intrare: sitâr
sitâr
Intrare: Sitar
Sitar