sit definitie

3 intrări

14 definiții pentru sit

SIT, situri, s. n. 1. Peisaj pitoresc. 2. Configurația unui loc ocupat de un oraș. ◊ Sit arheologic = șantier unde au loc săpături și cercetări arheologice. Sit de conservare = arie naturală protejată. – Din fr., engl. site.
SIT, situri, s. n. (Franțuzism rar) Priveliște din natură; peisaj. Dealurile și pădurile Hușului reproduc... pitoreștile situri de lîngă Carlsbad. HASDEU, I. V. 131.
SIT, síturi, s. n. (Franțuzism rar) Priveliște din natură; peisaj. Dealurile și pădurile Hușului reproduc... pitoreștile situri de lîngă Carlsbad. HASDEU, I. V. 131.
SIT, situri, s. n. (Franțuzism) Peisaj. – Fr. site
*sit (loc, peisaj) s. n., pl. síturi
sit s. n., pl. síturi
SIT s. v. cadru, imaș, izlaz, pășune, peisaj, priveliște, scenă, tablou, vedere.
SIT s. n. 1. peisaj considerat din punctul de vedere al aspectului său pitoresc. 2. configurație proprie unui anumit teritoriu, păstrat în forma sa naturală. ◊ sit arheologic = loc în care se efectuează săpături. 3. (biol.) cea mai mică unitate a unei gene care poate suferi o mutație sau o recombinare. (< fr., engl. site)
șiț! interj. (reg.) strigăt cu care se alungă pisicile.
sit n. partea unui peizaj considerat după aspectul său: sit încântător.
*sit n., pl. urĭ (fr. site, d. it sito, care vine d. lat. situs, situațiune). Peizaj, regiune mică considerată în privința frumuseții: un sit încîntător.
sit s. v. CADRU. IMAȘ, IZLAZ. PĂȘUNE. PEISAJ. PRIVELIȘTE. SCENĂ. TABLOU. VEDERE.
Sit, -a, -ani v. Set 1.
SIT, síturi, s. n. ~ 3. (În sint.) Sit arheologic = așezare arheologică; loc în care se efectuează săpături arheologice. (cf. fr. site archéologique) [TLF]

sit dex

Intrare: sit
sit substantiv neutru
Intrare: șiț
șiț
Intrare: Sit
Sit