SISTÓLIC, -Ă, sistolici, -ce, adj. Care ține de sistolă, privitor la sistolă; care are loc în timpul sistolei. – Din fr. systolique.

SISTÓLIC, -Ă, sistolici, -ce, adj. Care ține de sistolă, privitor la sistolă; care are loc în timpul sistolei. – Din fr. systolique.

SISTÓLIC, -Ă, sistolici, -e, adj. Care se referă la sistolă, care are loc în timpul sistolei. Fenomenul... nu mai poate fi asemănat cu o contracție sistolică. DANIELOPOLU, F. N. II 32.

sistólic adj. m., pl. sistólici; f. sistólică, pl. sistólice

sistólic adj. m., pl. sistólici; f. sg. sistólică, pl. sistólice

SISTÓLIC, -Ă adj. Referitor la sistolă. [< fr. systolique].

SISTÓLIC, -Ă adj. referitor la sistolă. (< fr. systolique)

SISTÓLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de sistole; propriu sistolelor. /<fr. systolique