sistemă definitie

7 definiții pentru sistemă

SISTÉMĂ s. f. v. sistem.
SISTÉMĂ s. f. v. sistem.
SISTÉM, sisteme, s. n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forțe) dependente între ele și formînd un tot organizat (care pune ordine într-un domeniu de gîndire teoretică sau care face ca o activitate practică să funcționeze potrivit scopului urmărit). Ce este un sistem? Un complex de elemente care se influențează reciproc și care sînt coordonate între ele în vederea îndeplinirii unei funcții comune. GRAUR, S. L. 11. Sistemul lumii, conceput de ilustrul matematician Newton, e astăzi pus în discuție. MARINESCU, P. A. 36. Priveam cu mirare înaintea mea pe un filozof care cunoștea toate sistemele filozofice și care... din treaptă în treaptă, mă ridica cu sine spre niște înălțimi neașteptate. GALACTION, O. I 231. [Oamenii] împărțesc a lor gîndire pe sisteme numeroase. EMINESCU, O. I 36. Va trece și ardelenismul, cum au trecut multe alte sisteme. RUSSO, O. 63. ◊ (Urmat de determinări indicînd domeniul la care se referă, alcătuiește adesea formule fixe) Sistem metric v. metric. Sistem solar = ansamblu de corpuri cerești alcătuit din soare și din corpurile care gravitează în jurul lui. Nenumărate planete se învîrtesc în sisteme solare pe care omul le-ar putea cuceri, însușindu-și fantasticele lor teritorii. BOGZA, V. J. 6. Sistemul nervos (osos, muscular etc.) = totalitatea elementelor nervoase (osoase, musculare etc.) formate dintr-un țesut specializat și care acționează în vederea unui scop comun. Este un mare dezacord între sistemul dentar și cutia craniană. BART, S. M. 107. Sistem vegetativ = totalitatea organelor care asigură hrănirea și creșterea unei plante sau a unui animal. Sistem de ecuații = ansamblu format din două sau mai multe ecuații, legate între ele prin faptul că admit aceeași soluție. Sistem fizic = sistem format din corpuri și din cîmpuri de forță (electrice, magnetice, nucleare), considerat din punctul de vedere al proprietăților sale fizice. Sistem tehnic = sistem fizic format cel puțin în parte din corpuri solide produse prin mijloace tehnice. 2. Fel de a lucra, metodă de lucru (întîmplâtoare sau după un plan chibzuit); normă, obicei. Sistemul cel mai bun să descopere... pe făptași. SADOVEANU, B. 247. M-am convins acuma că vechiul sistem cu sobe nu era de lăpădat. CARAGIALE, O. VII 33. [Profesorul] scoase din sîn o broșură cartonată cu hîrtie pestriță... O! am gîndit, aceasta e negreșit vreun extract lesnicios a sistemului său de învățătură. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ Sistem Braille = metodă de scriere pentru orbi, cu literele scoase în relief (ca să poată fi pipăite). 3. Model, tip, tipar, marcă (de fabrică). Motor sistem diesel. – Variantă: (astăzi rar) sistémă (C. PETRESCU, A. 383, ODOBESCU, S. III 37, RUSSO, S. 59) s. f.
SISTÉMĂ s. f. v. sistem.
SISTÉMĂ s.f. v. sistem.
sistemă f. 1. total din părți coordinate între ele: sistemă nervoasă, sistemă planetară; 2. adunare de principii legate laolaltă așa ca să formeze un tot, o doctrină: sistema lui Epicur; 3. distribuțiune metodică și artificială a ființelor spre a înlesni studiul lor; sistema lui Lineu; 4. totalitatea procedărilor spre a ajunge la un rezultat: sistemă de educațiune; sistemă metrică, toate măsurile ce au ca bază metrul. [Se zice și sistem].
*sistémă f., pl. e (vgr. systema, d. sýn, la un loc, și istemi, pun). Lucru compus din părțĭ unite între ele cu regulă: sistema nervoasă, sistema planetară. Principiĭ care formează la un loc o doctrină: sistema luĭ Descartes. Fel de a clasifica după oare-care caractere: sistema luĭ Linné. Fel de a guverna, de a proceda, de a educa: sistema feudală, sistemă de educațiune. Geol. Se zice despre perioadele care despart erele: sistema devoniană. Sistema metrică, toate măsurile bazate pe metru. – Și sistem., pl. e (după fr.).

sistemă dex

Intrare: sistemă
sistemă