Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Sírius (-ri-us) s. propriu m.
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
Sírius s. pr. m. (sil. -ri-us)
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
SÍRIUS s. (ASTRON.) luceafărul de ziuă, luceafărul din zori, (pop.) rarița (art.), zorilă, ochiul-dulăului.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
Sirius m. stea din constelațiunea Câinelui, cea mai strălucitoare dintre toate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
SIRIUS s. (ASTRON.) luceafărul de ziuă, luceafărul din zori, (pop.) rarița (art.), zorilă, ochiul-dulăului.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
SIRIUS, cea mai strălucitoare stea de pe bolta cerească, de mărimea -1,6, situată în constelația Câinele Mare, la 8,6 ani-lumină distanță de Soare. Are un satelit de mărimea stelară 10. Nume populare: Zorilă, Ochiul Dulăului.
- sursa: DE 1993-2009
- permalink
sirius definitie
sirius dex
Intrare: sirius
sirius
substantiv propriu masculin
- silabisire: -ri-us
Intrare: Sirius
Sirius