SERÍNGĂ, seringi, s. f. Instrument medical folosit pentru a introduce sau pentru a scoate din organism un lichid, pentru a lua probe de sânge etc., care constă dintr-un cilindru de sticlă sau de material plastic cu un piston etanș, la care se adaptează un ac tubular. [Var.: siríngă s. f.] – Din fr. seringue, it. siringa.

SIRÍNGĂ s. f. v. seringă.

SERÍNGĂ, seringi, s. f. Instrument medical folosit pentru a introduce sau pentru a scoate din organism un lichid, pentru a lua probe de sânge etc., care constă dintr-un cilindru de sticlă sau de material plastic cu un piston etanș, la care se adaptează un ac tubular. [Var.: siríngă s. f.] – Din fr. seringue, it. siringa.

SIRÍNGĂ s. f. v. seringă.

SERÍNGĂ, seringi, s. f. Instrument medical, folosit pentru făcut injecții, pentru luat sînge etc., constînd dintr-o mică pompă aspiratoare-respingătoare cu cilindrul de sticlă la care se adaptează un ac tubular.

seríngă s. f., g.-d. art. seríngii; pl. seríngi

seríngă s. f., g.-d. art. seríngii; pl. seríngi

SERÍNGĂ s.f. 1. Instrument care servește pentru a face injecții, pentru a lua sânge etc. 2. Mică pompă portativă servind la împins aer sau lichide. [Var. siringă s.f. / < fr. seringue, cf. gr. syrinx – tub].

SIRÍNGĂ s.f. v. seringă.

SERÍNGĂ s. f. 1. instrument medical pentru injecții, pentru a lua sânge etc. 2. mică pompă portabilă servind la împins aer sau lichide. (< fr. seringue, it. siringa)

SERÍNGĂ ~gi f. Instrument medical pentru injecții format dintr-o pompă mică, prevăzută cu un ac. [G.-D. seringii] /<fr. seringue, lat. syringa, it. siringa

*siríngă f., pl. ĭ (lat. syringa și syrinx, d. vgr. sýrigx, sýriggos, țeavă, fluier; fr. seringue). Mică pompă portativă saŭ clistir de împins lichidele la spălăturĭ: siringă pentru ureche.