Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru siriman

SĂRIMÁN, -Ă adj. v. sărman.
S─éRM├üN, -─é, s─ârmani, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) S─ârac (1). 2. (├Änv. ╚Öi reg.) Orfan. 3. (Adesea substantivat; exprim─â comp─âtimire fa╚Ť─â de cineva sau de ceva) Biet, nenorocit, s─ârac (7). [Var.: (reg.) s─ârim├ín, -─â, sirim├ín, -─â, sirm├ín, -─â adj.] ÔÇô Din bg., sb. siromah, cu schimbare de suf.
SÂRMÁN, -Ă adj. v. sărman.
SIRIMÁN, -Ă adj. v. sărman.
SĂRIMÁN, -Ă adj. v. sărman.
S─éRM├üN, -─é, s─ârmani, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) S─ârac (1). 2. (├Änv. ╚Öi reg.) Orfan. 3. (Adesea substantivat; exprim─â comp─âtimire fa╚Ť─â de cineva sau de ceva) Biet, nenorocit, s─ârac (7). [Var.: (reg.) s─ârim├ín, -─â, sirim├ín, -─â, sirm├ín, -─â adj.] ÔÇô Din bg., scr. siromah, cu schimbare de suf.
SÂRMÁN, -Ă adj. v. sărman.
SIRIMÁN, -Ă adj. v. sărman.
SĂRIMÁN, -Ă adj. v. sărman.
S─éRM├üN, -─é, s─ârmani, -e, adj. 1. Lipsit de bunurile materiale necesare vie╚Ťii; s─ârac. Nu crede tu c─â scapi, c─â nu e╚Öti s─ârman, cum zici. DUMITRIU, N. 161. M─â vede c─â-s o v─âduv─â s─ârman─â ╚Öi c-o cas─â de copii. CREANG─é, P. 28. ÔŚŐ (Substantivat) M├«ncarea lui s─â fie ca a unui s─ârman supus al ├«mp─âr─â╚Ťiei. SADOVEANU, D. P. 19. So╚Ťul t─âu se vede dup─â fa╚Ť─â c─â e un s─ârman ╚Öi el. VISSARION, B. 183. Lumea ├«ntreag─â are tot o poveste... str├«mb─âtatea care se l─âcome╚Öte la bunul altuia ╚Öi s─ârmanul care sfarm─â funia ce-l str├«nge. RUSSO, O. 28. 2. (Regional) Orfan. C─ânu╚Ť─â a r─âmas s─ârman de p─ârin╚Ťi tocmai c├«nd se f─âcuse copil de-nv─â╚Ť─âtur─â. CARAGIALE, O. I 323. 3. (Exprim─â o stare afectiv─â, de obicei comp─âtimire, fa╚Ť─â de cineva sau de ceva) Biet, s─ârac, nenorocit. De atunci s─ârmanul Stoicea crescuse pe la pragurile tuturor, ÔÇô copil din flori ╚Öi de pripas. GALACTION, O. I 45. Din s─ârmana noastr─â via╚Ť─â, am dura roman ├«ntreg. EMINESCU, O. I 157. O s─ârman─â p─âs─âric─â a picat moart─â sub stejar. ODOBESCU, S. III 36. S─â poci trece Dun─ârea La s─ârmana m├«ndru╚Ťa. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 131. ÔŚŐ (Substantivat) Am fost s─â-mi v─âd ocolul meu de vite. ÔÇô S─ârmanele, duc lips─â de nutre╚Ť. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20. Ar trebui s─â avem mil─â de d├«n╚Öii, c─â ╚Öi ei, s─ârmanii, s├«nt oameni. CREANG─é, P. 209. C─âpitane Pavele, Unde-╚Ťi duci c─âtanele? ÔÇô Da, la foc, s─ârmanele! JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 302. ÔÇô Variante: s─ârim├ín, -─â (NEGRUZZI, S. I 146, RUSSO, S. 131), sirim├ín, -─â (ISPIRESCU, U. 107), s├«rm├ín, -─â (KOG─éLNICEANU, S. 65, JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 433) adj.
SIRIMÁN, -Ă adj. v. sărman.
SÎRMÁN, -Ă adj. v. sărman.
sărmán adj. m., pl. sărmáni; f. sărmánă, pl. sărmáne
sărmán adj. m., pl. sărmáni; f. sg. sărmánă, pl. sărmáne
SĂRMÁN adj. v. bastard, natural, nelegitim.
SĂRMÁN adj., s. 1. adj., s. v. sărac. 2. adj. v. biet.
SĂRMÁN adj., s. v. orfan.
S─ârman Ôëá avut, bogat, bog─âta╚Ö
s─ârm├ín (s─ârm├íni), s. m. ÔÇô 1. S─ârac, proletar, am─âr├«t. ÔÇô 2. Orfan. ÔÇô Var. ├«nv. s─âriman, s├«rman, suruman, Mold. s├«r(u)man, siriman, suriman, Trans. s─âr─â(i)man. Sl. siromach┼ş < gr. ¤ç╬Á╬╣¤ü╬┐╬╝╬Ȥç╬┐¤é (Cihac, II, 326; Giurescu, R. Istoric─â, XIII, 23-43), cf. bg., sb., cr. siromah, cu schimb de suf. -man. ÔÇô Der. s─ârm─ânesc, adj. (├«nv., de s─ârman); s─ârm─ânie, s. f. (├«nv., s─âr─âcie). ÔÇô Cf. siromah.
S─éRM├üN ~─â (~i, ~e) 1) ╚Öi substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existen╚Ť─â; s─ârac; nevoia╚Ö; mizer. 2) ╚Öi substantival Care treze╚Öte mil─â; vrednic de mil─â; biet; s─ârac; nenorocit. ~ul orb! 3) (despre copii) Care ╚Öi-a pierdut ambii p─ârin╚Ťi sau numai unul dintre ei; orfan. /<sl. siromahu, sb. siromah
s─ârman a. 1. s─ârac; un om s─ârman; 2. orfan: un fl─âc─âiandru s─ârman de p─ârin╚Ťi OD. [Cf. serb. SIROMAH, orfan (influen╚Ťat de sufixul man)]. ÔĽĹ int. de comp─âtimire: s─ârmanul!
siriman a. și m. orfan: nu asupria pe văduvă nici pe sirimani ISP. [V. sărman].
sărimán V. sărman.
s─ârm├ín, -─â adj. (din ma─ş vech─şu s├«rman, sirman, siriman, pin schimbare de sufix d. vsl. bg. s├«rb. siromah, s─ârac, d. vsl. sarak┼ş, s─ârac). S─ârac, f─âr─â ban─ş: un om s─ârman. S─ârac, b─şet, demn de mil─â sa┼ş de ─şubire: S─ârmanu om! Va─ş de capu t─â┼ş, s─ârmane! Vech─ş. Az─ş vest. Orfan: s─ârman de tat─â. ÔÇô Vech─ş ╚Öi suruman (Mold., Trans.), s─âr─â─şman (Mold.), siruman, s─âr─âman, s─âriman, suriman ╚Öi (Trans.) s─âliman. Gre╚Öit scris az─ş serman.
sirimán V. sărman.
sîrmán, V. sărman.
s─ârman adj., s. v. ORFAN.
S─éRMAN adj., s. 1. adj., s. calic, nec─âjit, nevoia╚Ö, s─ârac, (livr.) mizer, (rar) mofluz, (├«nv. ╚Öi pop.) neajuns, neavut, pirpiriu, (pop. ╚Öi fam.) nepricopsit, (pop.) s─âr─âcan, (├«nv. ╚Öi reg.) mi╚Öel, sl─âb─ânog, (reg.) mis─âricios, oarf─ân, obielos, p─âm├«ntit, (Ban.) beda╚Ö, (├«nv.) measer, neputernic, neputincios, siromah, (fam. fig. ╚Öi depr.) p─âduchios. (E un biet om ~ care trebuie ajutat.) 2. adj. biet, nenorocit, nevoia╚Ö, s─ârac, (livr.) mizer, pauper, (pop.) nemernic, p─âc─âtos, s─âr─âcan, (├«nv. ╚Öi reg.) tic─âit, tic─âlos, (prin Munt. ╚Öi Olt.) s─âget, (├«nv.) cainic, mi╚Öel, mi╚Öelos. (Un ~ ╚Ť─âran; ~ul de mine!)
s─ârman adj. v. BASTARD. NATURAL. NELEGITIM.
ALAS, POOR YORICK! (engl.) vai, s─ârmane Yorick! ÔÇô Shakespeare, ÔÇ×HamletÔÇŁ, act. V, scena 1. Cuvinte rostite de Hamlet la vederea craniului bufonului Yorick. Expresie a regretului pentru ce a fost, pentru ce a ├«nsemnat c├óndva un om, comparat cu ce a ajuns s─â fie.

Siriman dex online | sinonim

Siriman definitie

Intrare: s─ârman
sârman
s─âriman
s─ârman adjectiv
siriman